Părintele Paul Mihail – Mărturii despre călugărul–zugrav Ioasaf-Berghie de la mănăstirea Noul Neamţ
În mănăstirea Noul Neamţ, jud. Tighina, îşi trăieşte sfârşitul vieţii octogenarul călugăr Ioasaf Berghie. Născut în satul Jabca, jud. Soroca, feciorul dascălului bisericii, din copilărie i-a plăcut zugrăvirea şi tragerea cu creionul. Se întrecea cu ceilalţi copii întru facerea imaginilor de pe cărţile de şcoală. La 16 ani se duce la mănăstirea Jabca, pe atunci bărbătească, şi este îndeosebi impresionat de frumuseţea chipurilor sfinţilor de pe icoane. Se hotărăşte a rămâne aici, în rândul fraţilor. Au venit rudele, cunoscuţii, la aflarea acestei veşti, l-au îndemnat să vină acasă şi la refuzul tânărului frate toţi clătinau din cap, îl jeleau, deoarece lăsa acasă o mare avuţie. Din ograda tatălui său ieşeau cinci care şi arau ţarina patru pluguri.
După ce este scutit de serviciul militar, întrucât se împlinise numărul cerut de recruţi, pleacă ca un vizionar la Moscova, pe drum întrebând de unii şi pe alţii de vestiţii meşteri şi zugravi de icoane. A intrat în multe biserici, mănăstiri de acolo, ca închinător, a cerut să fie lăsat în atelierele mari de zugrăvire a icoanelor şi după o şedere de două luni era iniţiat şi le „furase” taina zugrăvirii. De acolo a aflat că la „Chiu” se zugrăvesc cu alte scule şi alte vopseli. A venit la Chiev, a intrat ca slujitor la Lavra Pecersca, a reuşit să fie lăsat ca să facă curăţenie prin atelierele de pictură ale Lavrei, şi după ce a văzut şi aflat şi aici tainele, şi-a cumpărat scule, vopsele ţi s-a întors la mănăstirea Jabca, la ascultare. Read more
Egumenului Heraclie (Flocea) – unul dintre oamenii proeminenţi ai mănăstirii Noul-Neamţ din Basarabia
Biografia egumenului Heraclie (Flocea)
În istoria Bisericii Ortodoxe din Moldova au fost multe personalitãţi remarcabile. O astfel de personalitate a fost şi egumenul Heraclie (Flocea).
Pãrintele Heraclie sa născut în anul 1893, în satul Pojorîta în România într-o familie profund ortodoxã. La botez l-au numit Ioan. Din fragedã copilărie el se deosebea foarte mult de semenii sãi. Dupã absolvirea şcolii primare, el s-a cerut ca ascultãtor la mănăstire. Stareţul, văzându-l atît de tînãr, l-a trimis acasă. Ideea de a deveni cãlugãr niciodatã nu l-a părăsit pe Ioan. El a crezut şi a sperat ca va veni vremea, şi va deveni călugăr.
În timpul primului război mondial, Ioan a fost luat pe front şi a slujit în armata austro-ungară. Din acest război i-a rãmas o cicatrice pe corp. Odată, în timpul unei bătălii, pe neaşteptate, a gãsit în tranşee o icoana a Sfantului Nicolae, şi o lumanare aprinsa. În acel moment dificil, el şi-a amintit de anii adolescenţei şi şi-a fãgãduit că, dacă va rãmîne în viaţă, după război numaidecît va pleca la o mãnãstire. Întorcîndu-se acasă, el se duce imediat la ascultare la manastirea Hîrbovãţ. În acest timp, el avea deja 26 de ani. Read more
