Ioan Butuc, protoiereu (1831-1914)
Ioan Butuc, protoiereu (1831-1914)
Păstor vrednic, propovăduitor harnic, având darul cuvântului
Basarabia vremurilor demult apuse a cunoscut păstori vrednici ce s-au distins ca propăvăduitori harnici, având darul cuvântului. Aşa a fost, din cei mai cunoscuţi, vrednicul de pomenire părintele Ioan Butuc. Read more
Andrei Murafa, preot şi publicist basarabean (1874 – 1918)
Onisifor Ghibu: „Părinte Murafa a luptat pe faţă, nu numai pentru Basarabia, dar şi pentru unirea cu România şi cu toţi românii”.
Părintele Andrei Murafa a fost un preot basarabean de seamă şi luptător înflăcărat pentru unirea Basarabiei cu Patria-mamă. Read more
Sergiu C. Roşca, Preot, ziarist (1912 – 2010)
A ÎNDURAT ÎNCHISOAREA COMUNISTĂ PENTRU DRAGOSTEA NEMĂRGINITĂ FAŢĂ DE NEAM ŞI ŢARĂ
Sergiu Rosca a fost preot şi publicist basarabean, care a îndurat închisoarea comunistă pentru ca a susţinut că Basarabia este pământ românesc. Membru-fondator al Ligii Pro Basarabia, părintele Sergiu Roşca a văzut lumina zilei, la data de 6 octombrie 1912, în satul Şestaci din judeţul Soroca, fiind al şaselea din cei zece copii ai unei familii de răzeşi. Iubirea de Dumnezeu şi de Biserică, de Neam şi de pământul strămoşesc, pe care a moştenit-o de la părinţi, l-a însoţit în întreaga sa viaţă.
Despre suferinţele îndurate în perioada comunismului de către preotul şi publicistul Sergiu C. Roşca, nu se poate povesti în doar câteva pagini. Dar merită să încercăm măcar pentru simplul motiv ca generaţiile care vin să nu uite ororile totalitarismului roşu.
Părintele Sergiu a vorbit întodeauna cu zgârcenie despre suferinţele din detenţie, mai degrabă arăta spre sutele de articole pe care le-a scris între 1932 şi 1944 şi în care a militat întotdeauna pentru ca Basarabia să rămână alipită de trupul patriei-mamă. Read more
Preot Mihail Matveevici, (1863-1906) Tatăl preotului poet Alexie Mateevici
Doarme tata somnul morţii
Şi buneii-s în mormânt, -
Iar cei vii, prin voia sorţii,
Duşi din cele locuri sunt.
…………………..
Dragostea adânc mă leagă
Cu părinţii răposaţi.
Ştiu: din liniştea lor dragă
Răsări-vor numai fraţi.
(Pr. Alexie Mateevici)
După părerea unor cercetători (V. Haneş, Gh. Cunescu, I. Nuţă ş.a), Mihail Matveevici (Matveevici – nume rusificat după Matveev) tatăl preotului poet Alexie Mateevici, era un polonez “moldovenizat” într-a patra generaţie, deşi alţi istorici literari (V. Ţepordei, V. Harea) consideră că provine dintr-o familie de români moldoveni.
Un strămoş al Matveevicilor este un oarecare Matei, zugrav din Podoimiţa, raionul Râmniţa sau Camenca, care ar fi pictat fresce murale într-o biserică din Transnistria. O mătuşă a lui Mihail Mateevici, a fost Elena Sprânceană, care la începutul secolului al XX-lea locuia la Văscăuţi, judeţul Soroca. Read more
Alexandru Baltaga – Martyr priest from Bessarabia
Alexandru Baltagă (born April 14, 1861, Lozova, Lăpuşna County, Bessarabia (when Russian Empire) – d. August 7, 1941, Kazan, USSR) was a Bessarabian Romanian Orthodox priest, a founder of the Bessarabian religious press in the Romanian language, a member of Sfatul Ţării (1917–1918), a Soviet political prisoner, and, according to the Orthodox Church, a martyr for the faith.
In Russia
Son of Ştefan Baltagă, a priest, Alexandru followed the primary school in his home village of Lozova, Lăpuşna County, Bessarabia, then under the Russian rule. On June 15, 1883, he graduated with distinctions from the Teological Seminary in Chişinău, the capital of Bessarabia, after which he worked for two years in the same city as a teacher at the Teological School for Boys. He was ordained on January 26, 1886 as a deacon, and on February 2, 1886 as priest, being given the parish in the village of Călăraşi-Sat, Lăpuşna County. In 1922, the village had 429 households. It was there that Fr. Baltagă adopted and raised two children, Vsevolod and Margareta.[1][2][3] Read more
Volumul Sfântul Închisorilor, a apărut recent în limba engleză
Volumul Sfântul Închisorilor – Culegere de texte adunate de monahul Moise Iorgovan, de la mănăstirea Oaşa a apărut recent în limba engleză.
The Saint of The Prisons, on the life of Valeriu Gafencu, collected and annotated by the monk Moise.
Pentru a citi recenzia în engleză vă rugăm să accesaţi blogul editurii Agnos.
Pentru cei care încă nu au auzit despre Valeriu Gafencu, vă expunem mai jos câteva cuvinte despre acest mare Sfânt şi Mucenic, cinstit de câţiva ani în popor, pe ambele maluri ale Prutului.
Valeriu Gafencu abia intrase la facultate în 1941 când a fost condamnat la 25 de ani pentru că făcea parte din Frăţiile de Cruce, însă singura lui vină a fost că îl iubea pe Hristos.
A părăsit lumea zece ani mai târziu, bolnav de tuberculoză, însă liniştit că a putut să-şi împărtăşească dragostea de Hristos şi altora mai puţin apropiaţi de Dumnezeu.
La Târgu Ocna, Valeriu Gafencu a fost limanul la care toţi deţinuţii au găsit mângâiere şi ascultare şi de aceea, alături de mulţi alţii, părintele Gheorghe Calciu, sau părintele Arsenie Papacioc au considerat că ar trebui canonizat. În 1959, la şapte ani de la moartea lui Gafencu, 29 de persoane au fost condamnate la pedepse de la 15 ani la muncă silnică pe viaţă pentru că, eliberându-se spiritual în perioada cât au stat alături de el la Târgu Ocna, şi-au ajutat creştineşte semenii năpăstuiţi din puşcărie.
Arsenie Stadniţchi – admirator al ordinii şi al disciplinii în Biserică şi Şcolile teologice
75 DE ANI DE LA TRECEREA LA CELE VEŞNICE A MITROPOLITULUI ARSENIE STADNIŢCHI
„…Râvnitor pentru interesele bisericești…
Cercetător neobosit al trecutului bisericesc din Basarabia”.
Pr. Prof. Dr. Mircea Părurariu
Mitropolitul Arsenie (în lume Avksentie Stadniţkii) s-a născut la 22 ianuarie 1862 în satul Komarovo, judeţul Hotin, gubernia Basarabia într-o familie de preot.
A absolvit seminarul din Chişinău (1880), Academia teologică din Kiev (1885) cu gradul de doctor în teologie. Fiind student, în 1885 a vizitat muntele Athos. Impresiile în urma călătoriilor sale el le-a publicat în „Jurnalul studentului – pelerin la Athos”, care s-a învrednicit de premiul „Macarie”.
Magistru în teologie (1895; tema lucrării de magistru. „Gavril Bănulescu-Bodoni, exarhul Moldo-Vlah (1808-1812) şi mitropolit al Chişinăului (1813-1821)”). Menționăm că lucrările sale au servit și servesc până în prezent drept un izvor de cunoaștere a istoriei și culturii Basarabiei pentru poporul nostru și pentru cel rus.
Adunând materiale pentru lucrarea sa de magistru, de două ori a plecat peste hotare: în 1888 în Austro-Ungaria şi în 1890 în România. Read more
