Dr. George Enache: NKVD-ul sovietic şi preoţii din sudul Basarabiei
Într-un articol din numerele trecute ale “Luminii de Duminică” am adus în atenţia cititorilor activitatea misionară deosebit de rodnică a slujitorilor din cuprinsul eparhiei Cetăţii Albe – Ismail din vremea celui de-al Doilea Război Mondial. Cu acest prilej, am pomenit foarte pe scurt suferinţele de care avuseseră parte preoţii acestei episcopii, în rând cu toţi preoţii din Basarabia, în perioada iunie 1940 – iunie 1941, când teritoriul dintre Prut şi Nistru a fost ocupat de puterea sovietică, care a început imediat un proces brutal de distrugere a tot ce este românesc şi creştinesc.
Conform unor date preliminare, peste 50 de preoţi din sudul Basarabiei au devenit victime ale represiunilor iniţiate de poliţia politică sovietică în perioada 1940-1941, fiind ucişi, condamnaţi la închisoare sau deportaţi. Pornind de la studiile istoricului ucrainean Nikolai Michailuca, vom prezenta în continuare destinul unora dintre aceşti slujitori ai altarului. Read more
Părinţii Dometian (Cristea), Ghervasie (Sultanu), Sava (Sultanu), Calinic (Sultanu) şi Teodosie (Soroceanu)
Basarabeni la Sf. Munte.
Părinţii Dometian (Cristea), Ghervasie (Sultanu), Sava (Sultanu), Calinic (Sultanu) Schimonahul şi Teodosie (Soroceanu) întemeietorii Comunităţii “Sf. Ioan Theologul», Chilia Cucuvino, Provata, din Sfântul Munte A t h o s. Read more
Părintele Ştefan Kiranov – Urme bulgare pe pământuri basarabene
Părintele Ştefan Kiranov, a fost fiul preotului bulgar Mihail Kiranov, care în ziua de 23 aprilie 1830 – împreună cu tot satul său, au părăsit Imperiul Otoman şi au ţinut calea spre pământurile stăpânite de ruşi.
În timpul războiului ruso-turc din 1828-1829 părintele Mihail Kiranov, a cerut deschis ajutoroul ruşilor şi s-a alăturat în timpul operaţiunilor militare, la trupele imperiale ruse, fiindu-le ghid prin pământuile bulgare stăpânite de turci.
După semnarea păcii de la Adrianopol, care a avut loc în data de 2 septembrie 1829, părintele Mihail Kiranov împreună cu căpetenia satului Glavan, Gheorghe Gramatic, au organizat exodul bulgarilor, în judeţul Akerman – Cetatea Albă (Basarabia), aflat sub stăpânire rusească. Cu ei au călătorit mai mult de 800 de familii. Însă în Basarabia au ajuns numai 167, care sub conducerea sa, s-au stabilit în judeţul Akerman – Cetatea Albă şi au înfiinţat o nouă localitate – Glavan.
Tânărul Ştefan Kiranov, fiind dintr-o dinastie de preoţi, a urmat şi el înaintaşilor săi, mergând pe calea preoţiei. A fost admis şi a absolvit Seminarul teologic din Chişinău. După care conform tradiţiei, s-a căsătorit cu o fiică de preot şi anume cu fiica preotului Ştefan Gruev. A fost hirotonit preot şi a slujit în satul basarabean Cemlecoi. Read more
Situaţia preoţimii basarabene în timpul ocupaţiei sovietice din anii 1940 – 1941
În anul 1940, ca urmare a „Protocolului adiţional secret al Pactului Ribbentrop-Molotov”, Uniunea Sovietică, ignorând şi abrogând convenţiile şi tratatele semnate în perioada interbelică, a anexat prin forţa armelor, între 28 iunie şi 3 iulie, Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa. Autorităţilor sovietice nu le-a fost pe plac că în teritoriile anexate există o Biserică puternică, cu enoriaşi profund religioşi, care ar fi putut opune rezistenţă politiciilor de sovietizare. De aceea, imediat după ocupare a fost pus în mişcare întregul sistem de stat, care a acţionat pe toate căile posibile şi prin toate mijloacele întru distrugerea Bisericii Ortodoxe din Basarabia.
Unul din aspectele prioritare ale politicii anti bisericeşti promovate de regimul bolşevic a fost lupta împotriva slujitorilor altarului. Read more
Nicolae Grosu, magistru în teologie, fost profesor la Academia Teologică din Kiev
GROSU NICOLAE, profesor de teologie. Nascut in 1867, in Bujor, jud. Lapusna, decedat in d. 1944, in Romania.
Studii la Seminarul teologic din Chisinau (1879-1889) si la Academia teologica din Kiev (1889 – 1893), magistru in teologie la aceeasi Academie (1907). Profesor de Sfanta Scriptura la Seminarul teologic din Kiev (1895-1906), profesor suplinitor (1906) si titular (1907) de Omiletica, apoi de Istorie bisericeasca (din 1912 pana in 1917) la Academia din Kiev; profesor de Limbi romanice la “Institutul de limbi orientate apropiate” din Kiev (1919 – 1924), si concomitent profesor de Istoria Bizantului la Universitatea din Odessa (1919 – 1920); preot la catedrala Sf. Vladimir din Kiev, protopresbiter mitrofor; in timpul regimului sovietic a fost deportat la Arhanghelsk si in alte zone nord-siberiene.
Lucrari:
- Prea cuviosul Teodor Studitul. Viata si opera, Kiev, 1907 (teza de magistru);
- Activitatea predicatoriala a Sf. Ioan Gura de Aur, Tipuri istorice ale predicii bisericesti;
- Profesorul V. T. Pievnitki ca omilet: Predici funebre; Read more
Părintele Mina Dobzeu – “Am fost un misionar”
Multi alearga peste dealuri si vai ca sa gaseasca un duhovnic iscusit. Dar daca omul nu tine seama de povetele lui, e un “duhovnic de papura”. Asa ofteaza Parintele Mina de la Manastirea Sfintii Apostoli Petru si Pavel din Husi.
Parintele Arhimandrit Mina Dobzeu sta intr-o camera mica, pe care o umplu cu totul biblioteca si masa de scris, plina de foi si dosare. Peretii s-au impodobit de icoane. In coltul dinspre rasarit, sub icoana Mantuitorului arde mereu o candela, iar deasupra usii vegheaza icoana Invierii Mantuitorului, sculptata in lemn chiar de Parintele Mina. Ca a facut candva si o scoala de meserii. Dar l-a chemat Dumnezeu sa fie misionar in inchisorile comuniste.
Parintele Mina a fost jelit de multe ori inainte de ‘89 de credinciosi. Aceasta pentru ca din cand in cand mai disparea cateva luni. “Cica a murit Parintele Mina”, susoteau femeile cand nu-l vedeau la slujba. Dar Parintele Mina aparea din nou la biserica manastirii si lumea se linistea. Dupa 1989, lucrurile s-au limpezit: Parintele Mina fusese inchis de securisti de mai multe ori. Dumnezeu il chemase in alta parte sa raspandeasca cuvantul Lui. “Am trait o viata de misionar intr-o biserica calauzita de Duhul Sfant”, spune Parintele Mina. Read more
Iraclie Flocea, un mare duhovnic al Basarabiei interbelice
Dintre toate feţele bisericeşti care au slujit poporul român al Basarabiei în secolul XX (şi lista lor, mai ales pentru perioada interbelica, este uriaşă), parintele protosinghel Iraclie (Ion Flocea) este unul dintre cei mai vrednici.
Venit în Basarabia din Pojorâta Bucovinei, intră în frăţia monahală la mănăstirea Harjauca în 1920 şi de atunci şi pâna la moartea din 16 august 1964 (după chinurile suferite şi în Gulagul comunist, şi de la închiderea tuturor manastirilor Basarabiei în anii ’50-60 a secolului trecut) a stat neclintit pe drumul Mântuitorului. Viaţa şi opera acestui monah neobişnuit a fost readusa în centrul atentiei opiniei publice de cercetatoarea Nina Negru (vezi „La Noul Neamt, pe urmele egumenului Ieraclie Flocea” sau „Ieraclie Flocea, misionar ortodox, publicist şi traducător”), dar şi prin staruinta nepotului sau, Ştefan Strajeri, editorul ziarului „Curentul International” din SUA (care a multiplicat şi difuzat şi una din cele mai importante carti ale parintelui, „Mozaic literar”, apărută în perioada interbelică). Vrednic misionar şi catehizator, mare duhovnic, monah preacuvios şi excelent predicator, parintele Iraclie face parte din acei oameni care nu au învatat din carti slujirea lui Dumnezeu, ci din chemarea propriei inimi. Read more
Andrei Murafa, preot şi publicist basarabean (1874 – 1918)
Onisifor Ghibu: „Părinte Murafa a luptat pe faţă, nu numai pentru Basarabia, dar şi pentru unirea cu România şi cu toţi românii”.
Părintele Andrei Murafa a fost un preot basarabean de seamă şi luptător înflăcărat pentru unirea Basarabiei cu Patria-mamă. Read more
Părintele Paul Mihail – Mărturii despre călugărul–zugrav Ioasaf-Berghie de la mănăstirea Noul Neamţ
În mănăstirea Noul Neamţ, jud. Tighina, îşi trăieşte sfârşitul vieţii octogenarul călugăr Ioasaf Berghie. Născut în satul Jabca, jud. Soroca, feciorul dascălului bisericii, din copilărie i-a plăcut zugrăvirea şi tragerea cu creionul. Se întrecea cu ceilalţi copii întru facerea imaginilor de pe cărţile de şcoală. La 16 ani se duce la mănăstirea Jabca, pe atunci bărbătească, şi este îndeosebi impresionat de frumuseţea chipurilor sfinţilor de pe icoane. Se hotărăşte a rămâne aici, în rândul fraţilor. Au venit rudele, cunoscuţii, la aflarea acestei veşti, l-au îndemnat să vină acasă şi la refuzul tânărului frate toţi clătinau din cap, îl jeleau, deoarece lăsa acasă o mare avuţie. Din ograda tatălui său ieşeau cinci care şi arau ţarina patru pluguri.
După ce este scutit de serviciul militar, întrucât se împlinise numărul cerut de recruţi, pleacă ca un vizionar la Moscova, pe drum întrebând de unii şi pe alţii de vestiţii meşteri şi zugravi de icoane. A intrat în multe biserici, mănăstiri de acolo, ca închinător, a cerut să fie lăsat în atelierele mari de zugrăvire a icoanelor şi după o şedere de două luni era iniţiat şi le „furase” taina zugrăvirii. De acolo a aflat că la „Chiu” se zugrăvesc cu alte scule şi alte vopseli. A venit la Chiev, a intrat ca slujitor la Lavra Pecersca, a reuşit să fie lăsat ca să facă curăţenie prin atelierele de pictură ale Lavrei, şi după ce a văzut şi aflat şi aici tainele, şi-a cumpărat scule, vopsele ţi s-a întors la mănăstirea Jabca, la ascultare. Read more
Egumenului Heraclie (Flocea) – unul dintre oamenii proeminenţi ai mănăstirii Noul-Neamţ din Basarabia
Biografia egumenului Heraclie (Flocea)
În istoria Bisericii Ortodoxe din Moldova au fost multe personalitãţi remarcabile. O astfel de personalitate a fost şi egumenul Heraclie (Flocea).
Pãrintele Heraclie sa născut în anul 1893, în satul Pojorîta în România într-o familie profund ortodoxã. La botez l-au numit Ioan. Din fragedã copilărie el se deosebea foarte mult de semenii sãi. Dupã absolvirea şcolii primare, el s-a cerut ca ascultãtor la mănăstire. Stareţul, văzându-l atît de tînãr, l-a trimis acasă. Ideea de a deveni cãlugãr niciodatã nu l-a părăsit pe Ioan. El a crezut şi a sperat ca va veni vremea, şi va deveni călugăr.
În timpul primului război mondial, Ioan a fost luat pe front şi a slujit în armata austro-ungară. Din acest război i-a rãmas o cicatrice pe corp. Odată, în timpul unei bătălii, pe neaşteptate, a gãsit în tranşee o icoana a Sfantului Nicolae, şi o lumanare aprinsa. În acel moment dificil, el şi-a amintit de anii adolescenţei şi şi-a fãgãduit că, dacă va rãmîne în viaţă, după război numaidecît va pleca la o mãnãstire. Întorcîndu-se acasă, el se duce imediat la ascultare la manastirea Hîrbovãţ. În acest timp, el avea deja 26 de ani. Read more
