Iraclie Flocea, un mare duhovnic al Basarabiei interbelice
Dintre toate feţele bisericeşti care au slujit poporul român al Basarabiei în secolul XX (şi lista lor, mai ales pentru perioada interbelica, este uriaşă), parintele protosinghel Iraclie (Ion Flocea) este unul dintre cei mai vrednici.
Venit în Basarabia din Pojorâta Bucovinei, intră în frăţia monahală la mănăstirea Harjauca în 1920 şi de atunci şi pâna la moartea din 16 august 1964 (după chinurile suferite şi în Gulagul comunist, şi de la închiderea tuturor manastirilor Basarabiei în anii ’50-60 a secolului trecut) a stat neclintit pe drumul Mântuitorului. Viaţa şi opera acestui monah neobişnuit a fost readusa în centrul atentiei opiniei publice de cercetatoarea Nina Negru (vezi „La Noul Neamt, pe urmele egumenului Ieraclie Flocea” sau „Ieraclie Flocea, misionar ortodox, publicist şi traducător”), dar şi prin staruinta nepotului sau, Ştefan Strajeri, editorul ziarului „Curentul International” din SUA (care a multiplicat şi difuzat şi una din cele mai importante carti ale parintelui, „Mozaic literar”, apărută în perioada interbelică). Vrednic misionar şi catehizator, mare duhovnic, monah preacuvios şi excelent predicator, parintele Iraclie face parte din acei oameni care nu au învatat din carti slujirea lui Dumnezeu, ci din chemarea propriei inimi. Read more
Cuvioasa Agafia (Maranciuc) de la Cuşelăuca (1819-1873)
“Destăinuiţi Domnului jalea voastră şi el vă va hrăni!”
Cuvioasa Agafia, cum îi spun surorile de la Cuşelăuca, s-a născut în 1819 în satul Păsățel, în Moldova dintre Bug și Nistru în familia creştinilor Ioan şi Eudochia Maranciuc. Soţii Maranciuc duceau o viaţă creştinească deosebită şi mergeau des la locurile sfinte, avînd o evlavie aparte pentru sfinţii din Lavra Peşterilor din Kiev. Micuţa Agafia îşi ruga părinţii cu lacrimi în ochi să o ia cu ei la locurile sfinte din Kiev, dar părinţii, cunoscînd greutăţile drumurilor, lăsau copila acasă în grija celor apropiaţi. Trebuie să ţinem cont că, pe acele timpuri cea mai mare parte a pelerinajului se făcea pe jos şi un copil mic era o povara suplimentară pentru drumeţi.
Odată soţii Maranciuc au pornit spre Lavra Peşterilor lăsînd-o pe micuţa Agafia în supravegherea rudelor. Nu puteau şti de ce fapte minunate în ochii lui Dumnezeu este în stare un copil inima căruia s-a aprins de dorul de a se apropia de moaştelor sfinţilor de la Kiev. Read more
Alexandru V. Boldur (1886 – 1982) istoric şi jurist – cercetător de seamă a drepturilor istorice ale Basarabiei
Autorul volumului ISTORIA BASARABIEI
“Preocupat încă din tinereţe de soarta locurilor natale, al căror trecut l-am studiat din izvoare ruseşti, m-am decis în anul 1925, îndată ce am căpătat libertate de mişcare, să plec la Paris, pentru a întreprinde cercetări în problema drepturilor istorice ale Basarabiei ca parte integrantă a pământului românesc. Cu materialele pe care le aveam dinainte şi cu cele culese aici timp de doi ani din diverse arhive şi biblioteci, am publicat în 1927 volumul LA BESSARABIE ET LES RELATIONS RUSSO-ROUMANIES. La question bessarabien et le droit international”
Alexandru Boldur, născut pe 23 {sau 25} februarie 1886, la Chişinău, decedat pe 18 octombrie 1982, la Bucureşti, a fost un istoric şi jurist; cercetător de seamă a drepturilor istorice ale Basarabiei.
Mama sa era coborâtoare de la Mihalcea Hâncu, boier rebel de la sfârşitul secolului al XVII-lea.
La vârsta de 11 ani a fost dat la “Şcoala spirituală” (eparhială) din Chişinău, după care a intrat elev la Seminarul Teologic din acelaşi oraş pe care la absolvit în 1906. În acelaşi an s-a înscris la Facultatea de Drept a Universităţii din Sankt Petersburg, pe care a abslvit-o în 1910, susţinut fiind cu o bursă de boierul basarabean E. Râşcanu, din Bălţi. Read more
Nicolae Popovschi – Amintri despre tatăl său, preotul Alexandru Popovschi
S-a născut în familia preotului Ioan Popovschi, paroh la biserica de piatră din s. Visterniceni (Chişinău).
În vara anului 1856, Chişinăul şi satele apropiate erau bântuite de holeră. Boală care l-a răpus de timpuriu pe bunicul meu, preotul Ioan Popovschi.
La moartea bunicului tata era în „otdelenia” (secţia) mijlocie a seminarului. Când a venit la arhiereul Irinarh, împreună cu mamă-sa, văduva Zoiţa, născută Macovei, să ceară ca „poporul” (parohia) să fie înscris după dânsul. Atunci Preasfinţitul i-a zis: „ce ţii atâta la oalele vechi?! Isprăveşte învăţătura, şi n-ai grijă, îţi voi da alt „popor”, mult mai bun decât acesta!”…
S-a opus însă cu toată tăria bunica mea, care a adus arhiereului o scrisoare de la moşierul satului boierul Constantin Râşcanu, care scria: „Mult Preasfinţite Stăpâne! Prea Milostive Arhipăstor! La moşia mea în satul V. Ce se găseşte în ţinutul C., Protoiereul de la biserica acelui sat, Ioan, la 23 iunie trecut a murit de epidemia holerei. Cinstind amintirea acestui bun păstor al bisericii, care aproape 18 ani a slujit în acest „popor” şi în curgerea acestor ani a dovedit adevărată râvnă pentru împodobirea lăcaşului lui Dumnezeu – prin aceea că dânsul m-a ajutat, prin cuvântul său, la refacerea bisericii, după puternicul cutremur ce a avut loc, la construirea iconostasului şi a veşmântăriei, Read more
Părintele Anastasie Neaga, preot (1808-1885)
Părintele Anastasie Neaga, preot (1808-1885)
Un om bun la inimă, liniştit, omenos, cu simţul umorului, compătimitor şi milostiv
Părintele Anastasie Neaga, străbunicul preotului poet Alexie Mateevici, s-a născut în anul 1808, pe când Basarabia era sub jugul turcesc.
Anastasie Neaga fiul preotului Ioan Neaga preot în comuna Sângera (Chişinău), îşi începe cariera „cu pana de gâscă” , îndeplinind funcţia de funcţionar la Direcţia Regională Chişinău. Apoi soarta l-a apropiat de arhiereul Dimitrie (Sulima), care de l-a început l-a numit temporar diacon la biserica „Sf. Gheorghe” din Chişinău, pentru ca mai apoi, în 1837, să fie hirotonit preot şi trimis să păstorească în Răzeni, judeţul Chişinău.
Întreaga viaţă a părintelui Anastasie Neaga, se desfăşura într-un mod cu totul patriarhal.
În Răzeni s-a manifestat ca preot exemplar, familist şi gospodar mode pentru toţi creştinii din parohia sa. Era considerat un om avut de către cei din jur, însă niciodată nu avea bani lichizi. Read more
Ioan Butuc, protoiereu (1831-1914)
Ioan Butuc, protoiereu (1831-1914)
Păstor vrednic, propovăduitor harnic, având darul cuvântului
Basarabia vremurilor demult apuse a cunoscut păstori vrednici ce s-au distins ca propăvăduitori harnici, având darul cuvântului. Aşa a fost, din cei mai cunoscuţi, vrednicul de pomenire părintele Ioan Butuc. Read more
Andrei Murafa, preot şi publicist basarabean (1874 – 1918)
Onisifor Ghibu: „Părinte Murafa a luptat pe faţă, nu numai pentru Basarabia, dar şi pentru unirea cu România şi cu toţi românii”.
Părintele Andrei Murafa a fost un preot basarabean de seamă şi luptător înflăcărat pentru unirea Basarabiei cu Patria-mamă. Read more
Sergiu C. Roşca, Preot, ziarist (1912 – 2010)
A ÎNDURAT ÎNCHISOAREA COMUNISTĂ PENTRU DRAGOSTEA NEMĂRGINITĂ FAŢĂ DE NEAM ŞI ŢARĂ
Sergiu Rosca a fost preot şi publicist basarabean, care a îndurat închisoarea comunistă pentru ca a susţinut că Basarabia este pământ românesc. Membru-fondator al Ligii Pro Basarabia, părintele Sergiu Roşca a văzut lumina zilei, la data de 6 octombrie 1912, în satul Şestaci din judeţul Soroca, fiind al şaselea din cei zece copii ai unei familii de răzeşi. Iubirea de Dumnezeu şi de Biserică, de Neam şi de pământul strămoşesc, pe care a moştenit-o de la părinţi, l-a însoţit în întreaga sa viaţă.
Despre suferinţele îndurate în perioada comunismului de către preotul şi publicistul Sergiu C. Roşca, nu se poate povesti în doar câteva pagini. Dar merită să încercăm măcar pentru simplul motiv ca generaţiile care vin să nu uite ororile totalitarismului roşu.
Părintele Sergiu a vorbit întodeauna cu zgârcenie despre suferinţele din detenţie, mai degrabă arăta spre sutele de articole pe care le-a scris între 1932 şi 1944 şi în care a militat întotdeauna pentru ca Basarabia să rămână alipită de trupul patriei-mamă. Read more
Preot Mihail Matveevici, (1863-1906) Tatăl preotului poet Alexie Mateevici
Doarme tata somnul morţii
Şi buneii-s în mormânt, -
Iar cei vii, prin voia sorţii,
Duşi din cele locuri sunt.
…………………..
Dragostea adânc mă leagă
Cu părinţii răposaţi.
Ştiu: din liniştea lor dragă
Răsări-vor numai fraţi.
(Pr. Alexie Mateevici)
După părerea unor cercetători (V. Haneş, Gh. Cunescu, I. Nuţă ş.a), Mihail Matveevici (Matveevici – nume rusificat după Matveev) tatăl preotului poet Alexie Mateevici, era un polonez “moldovenizat” într-a patra generaţie, deşi alţi istorici literari (V. Ţepordei, V. Harea) consideră că provine dintr-o familie de români moldoveni.
Un strămoş al Matveevicilor este un oarecare Matei, zugrav din Podoimiţa, raionul Râmniţa sau Camenca, care ar fi pictat fresce murale într-o biserică din Transnistria. O mătuşă a lui Mihail Mateevici, a fost Elena Sprânceană, care la începutul secolului al XX-lea locuia la Văscăuţi, judeţul Soroca. Read more
Jalea şi dorul de Basarabia – maica Văleanu Justiniana (1919-2003), stavroforă, stareţa mănăstirii Govora
Văleanu Justiniana (din botez Matroana), stavroforă, stareţa mănăstiriii Govora, jud. Vâlcea, România. Născută la 5 martie 1919 în satul Ciufleşti (sau Acui), astăzi jud. Tighina, Republica Moldova în familia ţăranilor Teodor şi Natalia Văleanu.
Tata cânta la biserică şi era unicul om cărturar în sat. Din copilărie a citit Minunile maicii Domnului, Vieţile Sfinţilor şi alte cărţi religioase care erau în casă. Acestea i-au trezit dorinţa de a îmbrăţişa viaţa monahală din fragedă copilărie. A mai avut un frate, care s-a călugărit la mănăstirea Condriţa, jud. Chişinău.
La vârsta de 15 ani, în ziua de 22 septembrie 1934 intră în mănăstirea Japca, de pe malul Nistrului (astăzi jud. Soroca, Republica Moldova). A învăţat la Gimnaziul Industrial de fete din această mănăstire. În 1940, după ocuparea Basarabiei de sovietici şi alungarea maicilor de la Japca, sora Matroana se mută la mănăstirea Răciula. În timpul celui de-al doilea război mondial s-a stabilit la mănăstirea Frumoasa, iar prin anul 1944 s-a refugiat împreună cu 25 de maici din această mănăstire, în dreapta Prutului. S-a stabilit la mănăstirea Horezu. Aflându-se la Horezu, a început să scrie versuri, iar la unele din acestea şi muzica. A absolvit Seminarul teologic de la mănăstirea Stavropighială de la Horezu şi a fost un timp profesoară la acest seminar. Read more
