Antonie Plămădeală, la Mănăstirea Prislop

April 5, 2011 · Posted in Fotografii de ieri şi de azi · Comment 

clip_image001În februarie 1949, tânărul teolog Leonida Plămădeală primea o nedreaptă condamnare pentru “uneltire contra ordinii sociale”, într-un lot alături de alţi colegi de la Teologie şi Medicină Veterinară din Bucureşti. Încă din timpul arestărilor operate de Siguranţă în vara lui 1948, Plămădeală reuşise să plece din Bucureşti, pentru a se putea ascunde la Baia Mare, ca profesor de limba rusă la un liceu. În iunie 1949, şi-a susţinut examenele din ultimul an de facultate la Academia Teologică din Cluj, reuşind să-şi finalizeze studiile cu distincţia magna cum laude. În continuare, Plămădeală trebuia să se ascundă, reuşind să ajungă la Mănăstirea Prislop, recent preluată de la Biserica greco-catolică desfiinţată şi unde fusese aşezat marele duhovnic Arsenie Boca. De fapt, Plămădeală îl cerceta pe părintele Arsenie încă din vremea studenţiei, în timpul excursiilor pe care le făcea la Mănăstirea Sâmbăta. Cu pregătirea teologică pe care o avea, dar şi dintr-o convingere cultivată din timpul studenţiei, de praznicul Schimbării la Faţă, alături de colegul Stelian Manolache, Leonida Plămădeală primea darul diaconiei din mâinile episcopului Andrei Magieru al Aradului. O lună mai târziu, de Înălţarea Sfintei Cruci, cei doi teologi erau tunşi pentru vieţuirea monahală, Plămădeală primind numele de Antonie de la naşul său, Agaton Sandu Tudor, pe care îl cunoştea din timpul conferinţelor Rugului Aprins de la Mănăstirea Antim. Read more

Andrei Murafa, preot şi publicist basarabean (1874 – 1918)

February 26, 2011 · Posted in Documentar Ortodox, Fotografii de ieri şi de azi · Comment 

mnb

Onisifor Ghibu: „Părinte Murafa a luptat pe faţă, nu numai pentru Basarabia, dar şi pentru unirea cu România şi cu toţi românii”.

Părintele Andrei Murafa a fost un preot basarabean de seamă şi luptător înflăcărat pentru unirea Basarabiei cu Patria-mamă. Read more

Casa-muzeu Ioan Zlotea din s. Sălcuţa r. Căuşeni, R.Moldova (Reportaj foto)

UN NEDREPTĂŢIT AL ISTORIEI

Mitropolitul_Visarion_PuiuImaginea Mitropolitului Visarion Puiu în presa exilului românesc postbelic

„MITROPOLITUL VISARION PUIU

Acum 15 ani, în 10 August 1964, s-a stins în Franţa, în Exil, Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Visarion Puiu. Dacă ar fi trăit până astăzi, ar fi împlinit vârsta rotundă de 100 de ani, căci s-a născut în 27 februarie 1879 în târgul Paşcani, din părinţi moldoveni de obârşie din judeţele Neamţu şi Roman. Seminarul l-a făcut la Roman şi Iaşi, iar studiile superioare la Facultatea de Teologie din Bucureşti, unde a obţinut titlul de Licenţiat în Teologie în anul 1905. În 22 Decembrie 1905 în Catedrala Episcopiei de Roman primeşte tonsura, intrând în tagma călugărească, iar trei zile după aceia a fost hirotonit diacon pe seama Bisericii Ortodoxe Române din Paris. Destinul a voit altfel. În loc să vină la Paris, a fost trimis la vestita Academie Teologică din Kiev, pentru doi ani, ca bursier al fondului episcopului Melchisedec din Roman. Întors în Ţară a fost hirotonit preot în Catedrala Episcopiei din Galaţi, la 6 decembrie 1908 şi ridicat la rangul de Arhimandrit la 1 Ianuarie 1909. La 1 Aprilie acelaşi an a fost numit Director al seminarului din Galaţi şi Arhimandrit de Scaun al Eparhiei Dunării de Jos. La 1 Septembrie 1918 a fost trecut ca Director al Seminarului din Chişinău, iar la 1 Noiembrie acelaşi an a fost numit Exarh al Mânăstirilor din Basarabia. În sesiunea din 17-30 Martie 1921 a fost ales Episcop al Argeşului. La 25 Martie hirotonit arhiereu de Mitropolitul Primat al României, Miron Cristea, în Catedrala Mitropolitană din Bucureşti şi tot în aceeaşi zi investit de Regele Ferdinand I, iar la 27 Martie instalat în scaunul episcopal de la Curtea de Argeş, unde a păstorit timp de doi ani. În 28 februarie 1923, Congresul extraordinar al bisericii basarabene, compus din clerici şi laici, a chemat cu unanimitate de voturi pe P.S. Visarion în scaunul de Episcop al Hotinului, unde a păstorit până în anul 1935 şi unde a avut o excepţională activitate bisericească, spirituală şi gospodărească, în calitate de ctitor al acestei episcopii. În 17 Octombrie 1935, a fost ales Arhiepiscop de Cernăuţi şi Mitopolit al Bucovinei. Ca Mitropolit al Bucovinei, pe lângă faptul că a pus ordine în Frontul Religionar şi a încurajat prin donaţii substanţiale o serie de opere de cultură şi viaţă românească, s-a îngrijit şi de Locurile Sfinte, ajutând Patriarhiile istorice ale Ortodoxiei, din Ierusalim, din Antiohia şi Biserica Sinodală Rusă din Diaspora. Read more

66 ani de la trecerea la Domnul a episcopului Dionisie Erhan

October 9, 2009 · Posted in Fotografii de ieri şi de azi · Comment 

+Dionisie_ErhanDIONISIE ERHAN, episcopul Cetăţii Albe – Ismail

La 17 septembrie 2009, s-au împlinit 66 ani de la trecerea la Domnul a episcopului Dionisie Erhan

S-a născut la 2 noiembrie 1868, în Bardar, jud. Lăpuşna, decedat la 17 septembrie 1943, în Chişinău (înmormântat la mănăstirea Suruceni). Frate în mănăstirea Suruceni (1883), rasofor (1890), tuns în monahism în 1899, ierodiacon (1900), ieromonah (1904), stareţ al mănăstirii (1906), egumen (1915), arhimandrit (1918).

In 1918 Sf. Sinod al Bisericii Orodoxe Române I-a ales arhiereu cu titlul “al Ismailului” (vicar al Arhiepiscopiei Chişinăului). Locţiitor de episcop al Cetătii Albe-Ismailului (1932 – 1933), apoi ales episcop eparhiot (20 oct. 1933, înscăunat 15 Mai 1934), păstorind efectiv până în 1940; locţiitor de episcop la Argeş (1940-1941). pensionat la 1 sept. 1941.

Deşi n-avea pregătire teologică, a fost un bun îndrumător al activităţii misionar-pastorale şi culturale din eparhia sa, unde a înfiinţat o tipografie, un orfelinat ş.a.

A scris diferite articole în periodicele basarabene. +Dionisie_Erhan_si_Gurie_Grosu

Mitropolitul Gurie Grosu şi episcopul Dionisie Erhan împreună cu stareţii şi stareţele Sf. Mănăstiri din Basarabia interbelică

Sursa :www.manastirea-sireti.md

Fotografii din perioada interbelică din colectia familiilor Ifrim si Uncu

Trimise de către domnul Maurice Lenoir http://mlenoir.blogspot.com/

Mitropolitul Iosif NANIESCU (1820-1902)

July 3, 2007 · Posted in Fotografii de ieri şi de azi · 3 Comments 

NANIESCU IOSIF (din botez loan), mitropolit.

Născut 27 iulie 1820, în Răzălăi, judeţul Soroca, în familie de preot, decedat la 26 ianuaie 1902, în Iaşi.

Călugărit şi hirotonit ierodiacon de Chesarie al Buzăului, în1835. Studii la Seminarul din Buzău (1836-1940) şi la Colegiul “Sf. Sava” din Bucureşti (1947). Egumen la mănăstirile Serbăneştii Morunglavului – jud. Vâlcea (1849- 1857) şi Giseni Dâmboviţa (1857 – 1863), “curator” la mănăstirea Sărindar din Bucureşti (1863 – 1864) Intre timp hirotonit ieromonah (1850), hirotesit protosinghel (1852) şi arhimandrit (1860), profesor de Religie la Gimnaziul “Gh. Lazăr” ( 1864- 1866), Liceul “Matei Basarab” (1866 – 1973), şcoala normală (1867- 1873), director la Seminarul “Central” (1870 – 187 1) toate în Bucureşti.

La 23 aprilie 1872 hirotonit arhiereu cu titlul “Mireon” (de Mira Lichiei); La 18 ian. 1873 ales episcop la Argeş , iar la 10 iun. 1875 mitropolit al Moldovei (înscăunat la Iaşi, 6 iul. 1875), păstorind până la moarte.

În 1888 ales membru de onoare al Academiei Române. În timpul păstoririi lui s-a zidit şi pictat catedrala mitropolitană (1881-1887), s-au restaurat bisericile “Sfinţii Trei lerarhi” şi “Sf. Nicolae Domnesc” din Iaşi, a fost mutat Seminarul de la Socola la Iaşi.

A desfăşurat o apreciabilă operă filantropică, a întreţinut zeci de tineri la studii. însufleţit patriot, a sprijinit Războiul de Independenţă din 1877 (pastorale, colecte în eparhie, ajutoare personale).

Sub îndrumarea şi cheltuiala sa, a apărut “Revista Teologică” de la Iaşi (1983-1887), redactată de profesorii Constantin Erbiceanu şi Dragomir Demetrescu. A tipărit câteva lucrări mărunte şi mai ales predici şi discursuri, a editat lucrarea lui Gavriil Preotul: Viaţa şi traiul Sfinţiei Sale Părintelui nostru Nifon, patriarhul Şarigradului (Bucureşti, 1888, 177 p.).

A dăruit Academiei Române bogata sa bibliotecă, cu peste 10 000 de cărţi, peste 300 tipărituri vechi Româneşti, numeroase manuscrise şi doua lăzi cu documente.