Pr. Vasile Ţepordei – Amintiri din Gulag
Am fost arestat de la locuinta mea din Bucuresti în dupa-amiaza zilei de 28 Octombrie 1948 si am fost dus în arestul Prefecturii politiei Capitalei. Inchisoarea era imaginea reala a iadului. Tot ceea ce este mai degradant, mai pervers, mai sub orice critica este în închisoare. In fiecare dimineata erau transportati cu duba prefecturii la tribunal “criminalii” de razboi. Acestia, în marea lor majoritate, erau batrâni, neputinciosi, fiind dusi de brat de catre altii mai tineri. Imi amintesc ca filosoful Ion Petrovici, de la Iasi, fala filosofilor din toata tara, ajunsese aproape orb. Ii dadeam zahar cubic, pe care îl cumparam la negru. Spunea ca-i face bine. Mai era generalul Radu Rosetti, fostul ministru al învatamântului, grav bolnav de prostata. Se zbatea în niste chinuri groaznice. Delincventii de drept comun însa primeau pachete în fiecare Duminica, pe când intelectualii, conform dispozitiilor lui Teohari Georgescu, ministru de interne, trebuiau exterminati prin foamete si mizerie. Devenisera toti acestia niste umbre: fetele galbene, ochii dusi în fundul capului, pielea zbârcita, distrofici în ultimul grad. Abia îsi împleticeau picioarele. De mâncare, nu mai vorbim. Câte o strachina cu supa de cartofi sau mazare, fara lingura, o sorbeai si îti astâmparai foamea. Peste o ora, îti era iar foame. Pâinea era insuficienta si de proasta calitate. Se dormea pe un fel de paturi de beton. Te culcai încaltat si îmbracat. Macar frigul nu te chinuia. Când ne scoteau într-un fel de maidan, ca sa ne distribuie asa-zisa mâncare, era vai si amar. Cei de drept comun se înghesuiau în fata, te îmbânceau, îti luau rândul, iar gardienii nu vedeau si nu auzeau. Erau multi turnatori, care te trageau de limba si te provocau sa le spui de ce esti retinut aici. Adesea îti blestemai ziua când te-ai nascut. Aici era iadul adevarat, descris de atâtia mânuitori ai condeiului. Read more
Calvarul bisericii basarabene în infernul sovietic
Consideraţii generale. Anii 1944-1950
“Nu ştiu dacã pe faţa acestui pământ s-au mai produs crime într-o măsură aşa de mare ca pe pãmântul Basarabiei. De aceea pe drept cuvânt poporul basarabean a fost declarat MARTIR, iar Basarabia o provincie MARTIRÔ.
Preot Vasile TEPORDEI
Din clipa în care bolşevicii au pus piciorul pe pământul sfânt al Basarabiei, istoria provinciei noastre s-a scris cu sânge.
Nu există pană atât de măiastră care să poată descrie toată grozăvia şi grelele suferinţe îndurate de populaţia românească în timpul tiranicei stăpâniri sovietice, instaurate de această dată, pentru o jumătate de veac. Read more
A apărut cartea „Oamenii lui Dumnezeu din Basarabia de altă dată”
Fraţilor, iată că după aproape doi ani de cercetări, a ieşit de sub tipar volumul „Oamenii lui Dumnezeu din Basarabia de altă dată”.
Acest volum este o premieră pentru întreg spaţiul românesc, în special pentru Basarabia este precum o rază de lumină vie din vremurile demult apuse.
Cartea „Oamenii lui Dumnezeu din Basarabia de altă dată” cuprinde în sine 50 de personalităţi notorii, slujitori ai Dumnezeului celui Veşnic, care au activat în Basarabia noastră începând cu sfârşitul secolului XIX până aproape de vremurile noastre.
—————————————————————————————————————
În această carte, am adus în faţa cititorilor mărturii biografice a următoarelor personalităţi: Read more
Fotografii din perioada interbelică din colectia familiilor Ifrim si Uncu
Trimise de către domnul Maurice Lenoir http://mlenoir.blogspot.com/
Jurnalul unui mitropolit – Mitropolitului Gurie Grosu al Basarabiei.
Jurnalul unui mitropolit (ediţie îngrijită şi prefaţată de P.S. Calinic, Episcop al Argeşului şi Muscelului, apărută la Editura Dacpress, pune în circulaţie mărturii inedite făcute în perioada „exilului“ de Mitropolitului Gurie Grosu al Basarabiei.
Scurtul jurnal al mitropolitului, descoperit de Ierarhul Argeşului şi Muscelului în Cartea de Aur a Mănăstirii Nămăieşti din Judeţul Argeş, este scris în decursul a trei zile (7-10 septembrie 1937). Mitropolitul Gurie Grosu descrie cauzele înlăturării sale din scaunul mitropolitan de la Chişinău, starea sufletească în care se află, precum şi date preţioase despre începuturile vieţii monahale sihăstreşti la Nămăieşti.
Asemenea Sfântului Ioan Botezătorul care a condamnat public, până în clipa morţii, pe regele Irod pentru că trăia în desfrânare, nici Mitropolitul Gurie Grosu nu-i permite regelui Carol al II-lea să intre în Altar, în timpul Sfintei Liturghii, pe Uşile Împărăteşti până nu va fi uns de Biserică şi nu va veni cu soţia legiuită. Umilirea regelui Carol al II-lea, aflat în vizită în capitala Basarabiei, este cauza înlăturării lui Gurie Grosu din scaunul mitropolitan de la Chişinău. Mitropolitul i-a interzis să intre în Altar prin Uşile Împărăteşti, în timpul Sfintei Liturghii, spunându-i în auzul şi văzut a mii de oameni: „Măria Ta! Asta s-o faci când vei veni cu coroana pe cap şi cu soţie legiuită!“ Mitropolitul făcea aluzie la faptul că regele Carol al II-lea nu fusese învestit, uns de Biserică la urcarea sa pe tron, şi la faptul că monarhul se despărţise de „soţia legiuită“ (regina Elena) şi trăia nelegitim cu Elena Lupescu.
Gurie Grosu este unul dintre ierarhii români care au păstorit turma lui Hristos cu dragoste şi grijă pentru credinţă şi neam. Viaţa mitropolitului s-a identificat cu viaţa românilor. Iată ce scrie mitropolitul despre Marea Unire de la 1 decembrie 1918: „Meditând asupra evenimentelor petrecute, contemplând măreţia şi splendoarea prefacerilor, înfăptuirilor, nu poţi alta să faci, decât să te prosterni şi, recunoscând neputincioşia omenească, să mărturiseşti puterea lui Dumnezeu, să vezi minunea zilelor noastre şi să strigi: „Minunate sunt lucrurile Tale, Doamne! Toate întru înţelepciune Le-ai făcut… Cine este Dumnezeu Mare, ca Dumnezeul nostru? Tu eşti Dumnezeu, carele unul faci minuni… Minunea Unirii a urmat după multe suferinţe în cursul veacurilor, după multe osteneli, după multe necazuri, suportate cu răbdare, dar cu nădejde în viitor…“
Cartea reproduce integral însemnările Mitropolitului Gurie Grosu, în facsimil şi tehnoredactat pentru a fi accesibil atât specialiştilor cât şi publicului larg. Cu siguranţă, Dumnezeu rânduieşte, în toate timpurile şi locurile, oameni aleşi care să vegheze la păstrarea credinţei, a moralei şi vieţii creştine!
DANIEL GLIGORE
Pomeniţi la rugăciune pe părintele Mina Dobzeu
Fraţilor întru Domnul, pomeniti la rugaciune pe părintele Mina Dobzeu, care se află pe patul de spital, la Iaşi. Am avut bucuria de a-l asculta şi de a-i fi prin preajmă în anii de seminar… un om cu mult har!! Cei care pot sa meargă să-l încurajeze şi să-i aducă o mângâiere, îl pot găsi la Spitalul Sf. Spiridon, secţia Infecţioase, pavilionul 4, salon 5.Mergeţi şi gustaţi din bucuria de a fi alături de oameni sfinţi şi cercetaţi-l…căci “Bolnav am fost, şi m-aţi cercetat” (Matei 25,36)
Doamne, ajuta!
Emilia-Adriana
Părintele Petru Donici (1837-1889)
Din strălucita pleiadă de preoţi, numele cărora este legat de parohia „Sf. Dumitru” din Chişinău, ar trebui să-l pomenim, în primul rând, pe cel pe pământul căruia a fost construită biserica „Sf. Dumitru” – pe preotul Petru Donici.
Părintele Pertu Donici este născut în anul 1837. A studiat la Seminarul Teologic din Chişinău, pe care îl absolveşte în anul 1859, după care este angajat ca profesor la Şcoala Spirituală din Chişinău (Chişinevskoe duhovnoie ucilişce), unde activează până în anul 1872, când este transferat la Şcoala Eparhială de Fete (Eparhialinoe jenskoe ucilişce).
La 7 februarie 1860, este hirotonit ca preot pentru catedrala „Înălţarea Domnului” din Chişinău. La 17 ianuarie 1863, este transferat la biserica „Sf. Teodor Tiron” din Chişinău. A îndeplinit şi unele funcţii în conducerea eparhială. Între anii 1863-1872, a fost adjunctul protopopului bisericilor din oraşul Chişinău, între 1874-1876 – membru al Consiliului Pedagogic de pe lângă Seminarul Teologic din Chişinău. În anul 1878 este ales protopop al bisericilor din oraşul Chişinău, iar mai apoi este numit în această funcţie de către Arhiereul Eparhial. În această funcţie a activat până la 2 iunie 1884. Până la sfârşitul vieţii pământeşti a fost membru al Frăţiei „Trei Ierarhi” de la Seminarul teologic din Chişinău. La 1 ianuarie 1881 este ales, de către preoţii din Chişinău, membru al Consiliului Eparhial, aflându-se la acest post până în anul 1884.
Pentru activitate rodnică pe tărâmul pedagogic şi pastoral, a fost deseori menţionat de către conducerea eparhială. În anul 1863, a fost decorat cu bederniţă, în 1870 e menţionat cu binecuvântarea Sfântului Sinod, în 1871, este decorat cu scufie violetă de catifea, în 1876 primeşte camilavcă violetă de catifea, în 1879 primeşte crucea de aur şi insigna „Crucii Roşii”, iar în anul 1883 este decorat cu ordinul „Sfânta Ana” de gradul III.
După o boală grea şi îndelungată, pe data de 28 septembrie 1889, trece în lumea celor drepţi. Este înmormântat în cimitirul central din Chişinău, alături de mama, soţia, fiul şi nepotul său.
Nicolae Fuştei, Biserica “Sf. Dumitru” din Chişinău 100 de ani de la finisarea construcţiei.”
FIECARE ÎNCEPUT ARE SFÂRŞIT
Metode de intimidare kgb-iste ca în timpurile de tristă amintire.
RELAŢIILE STAT – BISERICĂ ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ ( I )
ARHIEREUL ANTIM NICA ŞI POZIŢIA SA FAŢĂ DE RELAŢIILE
STAT – BISERICĂ ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ ( I )
Antim Nica a fost fără îndoială una din personalităţile Bisericii Ortodoxe Române din veacul XX. S-a născut pe 24 februarie 1908 în comuna Bogzeşti, din Orheiul Basarabiei, la botez primind numele de Alexandru. A urmat cursurile Seminarului teologic şi apoi Facultatea de Teologie din Chişinău, pe care o absolvă în 1931, cu distincţia Magna cum laude, teza de licenţă fiind coordonată de controversatul Petre Constantinescu-Iaşi. A urmat şi cursurile Facultăţii de Drept şi Litere din Iaşi, iar în 1932 a absolvit Seminarul pedagogic universitar din acelaşi oraş.
Încă din acei ani tânărul studios era considerat de mulţi o speranţă a bisericii din Basarabia, un produs al locului, cu trăire şi simţire curat românească. Este trimis pentru studii de doctorat, mai întâi la Paris şi Strasbourg, între 1932-1934, mai apoi în Anglia şi la Beirut, între 1934-1935.În 1940 obţine titlul de doctor cu teza „Misionarismul creştin între mahomedani în Orientul Apropiat”.
Ascensiunea în funcţiile superioare ale bisericii este rapidă. Pe 24 iunie 1935 este tuns întru monahism, sub numele de Antim, devenind ierodiacon pe 15 august. Pe II aprilie 1936 devine ieromonah, pe 21 mai 1939 protosinghel, iar pe 8 noiembrie
arhimandrit. Read more
