Catehismul mitropolitului Gurie Grosu
Carte de înţelegere a rugăciunilor de toate zilele şi a slujbelor bisericeşti.
– Bucureşti: Editura „Cristiana”, 2004. – 136 p.[1]
În prezent avem mai multe studii, articole şi materiale, care ne vorbesc despre viaţa şi activitatea Mitropolitului Gurie Grosu, Întâistătătorul Bisericii din Basarabia între anii 1920 – 1936. În această perioadă ierarhul a făcut multe modificări în Eparhie: a înfiinţat Facultatea de Teologie, a editat o serie de cărţi religioase, a restaurat biserici vechi şi a întemeiat altele noi. În anul 1936 a fost eliberat din funcţie şi „pensionat” la mănăstirea Cernica, unde a murit în 1943.
Întreaga opera scrisă de către Mitropolitul Gurie Grosu are o actualitatea deosebită. În fiecare publicaţie ierarhul, încă de pe timpuri când era preot-misionar, îndeamnă clerul, creştinii şi întreagă societate la păstrarea credinţei strămoşeşti şi demnităţii umane; mereu a stat la ideea reintroducerii limbii române în cultul bisericii ortodoxe şi în şcoli[2]; a muncit mult pentru învăţarea şi iluminarea poporului român din Basarabia, prin intermediul Tipografiei Eparhiale, revistelor eparhiale, şi în mod deosebit prin înfiinţarea primii instituţii teologice superiore – a Facultăţii de Teologie Ortodoxă, care a adunat profesori laici şi bisericeşti cu nume notorii. Read more
17 septembrie 1943 – A trecut la cele veşnice în Chişinău (înmormântat la Mănăstirea Suruceni) Episcopul Dionisie Erhan
17 septembrie 1943 – A trecut la cele veşnice în Chişinău (înmormântat la Mănăstirea Suruceni) Episcopul Dionisie Erhan (din botez Dimitrie).
A intrat de tânăr în Mănăstirea Suruceni (1883), unde a ajuns stareţ (1906) şi a condus mănăstirea timp de mai mulţi ani. In 1917-1918 a militat fervent pentru unirea Basarabiei cu Ţara-mamă. În 1918 a fost ales arhiereu-vicar (cu titlul „al Ismailului”) pentru Arhiepiscopia Chişinăului. În 1932 a fost numit locţiitor de Episcop la lsmail, în 1933 ales episcop titular şi instalat oficial la 15 mai 1934. Deşi nu avea pregătire teologică, a fost un bun îndrumător al activităţii misionar-pastorale şi culturale din eparhia sa, unde a înfiinţat o tipografie, un orfelinat ş.a. A publicat diferite articole în periodicele basarabene. În vara anului 1940, în timp ce armata sovietică ocupa Basarabia, s-a refugiat în România. A asigurat timp de câteva luni locotenenţa scaunului episcopal de la Curtea de Argeş, continuând să poarte titlul „al Cetăţii Albe-Ismail”. La 1 septembrie 1941 s-a pensionat şi s-a reîntors în Basarabia. Read more
Astăzi se împlinesc nouă ani de la trecerea la cele veşnice a Părintelui Sofian Boghiu
La 14 septembrie 2011 se împlinesc noua ani de la trecerea la cele veşnice a Cuviosului Părinte Sofian Boghiu.
Cuviosul Părinte Sofian Boghiu s-a născut în satul Coconeştii Vechi, Bălti, în anul 1912. In 1925 intra ca frate în Mănăstirea Rughi, Soroca. In 1940 a absolvit Seminarul Monahal de la Mănăstirea Cernica, iar între anii 1940 – 1945 termina Facultatea de Teologie, Academia de Belle Arte şi Şcoala de Pictura Monumentală din Bucureşti. Este tuns in monahism la mănăstirea Dobruşa in 1936 si hirotonit preot în 1940.
A pictat mai multe biserici în tara şi peste hotare şi a fost câţiva ani profesor la Seminarul Monahal din Mânăstirea Neamţ.
Din anul 1952 este stareţ si duhovnic al Mănăstirii Antim devenind si unul din membrii de frunte ai vestitei grupări spirituale a ‘Rugului Aprins’. Intre anii 1958 – 1964 este deţinut politic fiind condamnat la 15 ani de muncă silnică.
A trecut la cele veşnice la data de 14 septembrie 2002, fiind înmormântat la Mănăstirea Căldăruşani, unde el însuşi îşi alesese din vreme locul de îngropare.
Părintele Alexandru Enache – Amintiri despre Basarabia de altă dată
Părintele Alexandru Enache s-a născut la 12 decembrie 1918 în comuna Dubăsarii vechi, judeţul Lăpuşna- Basarabia din părinţii Andrei şi Nadejda Enache, ţărani mijlocaşi. Primul născut dintre cei opt copii ai lor (4 băieţi şi patru fete). În 1938 s-a înscris ca student la Facultatea de Teologie din Chişinău, ramură a Universităţii din Iaşi şi, pentru a se întreţine a devenit reporter cultural la ziarul „Universul”. Primii doi ani universitari i-a promovat la Chişinău, iar următorii doi ani la Facultatea de Teologie din Bucureşti, ca refugiat, în urma cedării Basarabiei. În iunie 1943 şi-a dat teza de licenţă cu subiectul „Ins şi colectivitate în faţa mântuirii” pe care a luat-o cu aprecierea „magna cum laudae”. În iulie 1943 s-a căsătorit cu Tamara Brânzan, şi a fost hirotonit pe data 12 august 1943, ambele taine fiind săvârşite în Catedrala Mitropolitană din Chişinău. După sfârşitul războiului, întors în ţară, a primit în cele din urmă parohie in Ardeal, în satul Saschiz de lângă Sighişoara, de unde în iunie 1953 a fost arestat din motive politice pe baza unor denunţuri mincinoase şi după ce trece prin închisoarea de la Sibiu, este adus în cea de la Braşov, pe atunci oraşul Stalin. În 1960 s-a stabilit la Ghimbav, ca vrednic paroh. Este recunoscut drept duhovnic deosebit, atent cu cei din jur şi de o mare blândeţe. Cei care l-au cunoscut îndeaproape ştiu că rugăciunile părintelui au dus la vindecarea unor boli socotite incurabile şi la limpezirea unor situaţii ce păreau de netrecut cu puterile omeneşti. În data de 18 iulie 2011 a trecut la cele veşnice, la vârsta de 93 de ani, după o păstorire de aproape 70 de ani, acest interviu fiind realizat cu 3 săptămâni înainte de data decesului de către Andrei şi Anamaria Ciobanu din Braşov, primul din ei – membru de onoare al ASCOR Chişinău.
- Care sunt cele mai frumoase amintiri despre Basarabia? Read more
47 de ani de la trecerea la Domnul a Mitropolitului Visarion Puiu
La Catedrala arhiepiscopală din Roman va fi pomenit astăzi mitropolitul Visarion Puiu, la împlinirea a 47 de ani de la trecerea sa la cele veşnice. După slujba Parastasului va fi evocată personalitatea mitropolitului prin activităţi religios-culturale ce se vor desfăşura cu binecuvântarea Preasfinţitului Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului.
În fiecare an, membrii Asociaţiei “Visarion Puiu” îl comemorează pe distinsul ierarh care şi-a consemnat numele în panteonul marilor personalităţi pe care le-a avut Biserica din Moldova. Comemorarea mitropolitului Visarion Puiu din acest an va avea loc în primul rând în cadrul Sfintei Liturghii de la Catedrala arhiepiscopală din Roman. Va fi săvârşită apoi slujba Parastasului pentru mitropolitul Visarion şi pentru familia sa. În cadrul evocării, care va fi făcută la finalul slujbei, se va redescoperi viaţa şi slujirea unui ierarh de excepţie. De asemenea, va fi lansată revista “Valori perene” a Asociaţiei “Visarion Puiu”, care cuprinde toate contribuţiile, studiile şi cercetările făcute anul acesta de către iubitorii vieţii mitropolitului Visarion Puiu. “Pomenirea mitropolitului Visarion Puiu este un act de preţuire, de cinstire pe care posteritatea o aduce înaltului ierarh pentru toate neodihnele sale, dar şi o încercare a membrilor asociaţiei noastre de a-l face cunoscut. Read more
Un preot basarabean a schimbat istoria Bucureştiului
La 1 august s-au împlinit 25 de ani de la trecerea la cele veşnice a preotului basarabean Alexie Bârcă, cel care, timp de 37 de ani, a slujit la Biserica „Bucur Ciobanul” – lăcaşul de la care a pornit istoria oraşului Bucureşti.
Fiica sa, Ileana Toma, ne-a povestit cu această ocazie crâmpeie din viaţa părintelui descendent din neam de preoţi, care a rămas în amintirea multor bucureşteni ca un adevărat duhovnic.
Prima dată când am explorat Bucureştiul, m-a uimit faptul că acest oraş este împânzit de biserici, multe din ele vechi şi importante monumente istorice. Stilul brâncovenesc al acestora umbreşte cu desăvârşire blocurile nenumărate din capitală şi, de fiecare dată când părăsesc oraşul, am impresia că este cel mai frumos din lume. În ultima mea vizită acolo am aflat o legendă extraordinară, care m-a făcut să iubesc acest oraş şi mai mult: legenda Ciobanului Bucur. Se spune că acest cioban, cu mai bine de şase secole în urmă, a iernat pe malul Dâmboviţei, râul care străbate azi capitala României, şi a ridicat acolo o biserică. Read more
Troiţă pentru mitropolitul Iosif Naniescu în Basarabia
În localitatea Răzălăi, raionul Sîngerei din Republica Moldova, a fost sfinţită o troiţă din piatră, întru pomenirea mitropolitului Iosif Naniescu.
Slujba de sfinţire a fost oficiată de pr. Valeriu Cernei, vicar-administrativ al Episcopiei de Bălţi, împreună cu pr. prof. Mircea Bejenaru din Suceava. La eveniment au participat peste 100 de persoane din Republica Moldova, un cor de bărbaţi din Bucureşti şi Florin Pintescu, profesor de istorie al Universităţii “Ştefan cel Mare” din Suceava.
Mitropolitul Iosif Naniescu a fost episcop de Argeş (1873-1875), apoi mitropolit al Moldovei, timp de 27 de ani. Lui i se datorează finisarea Catedralei mitropolitane din Iaşi, unde se află moaştele Sfintei Parascheva. Osemintele sale sunt depuse în partea dreapta a aceleiaşi Catedrale mitropolitane. (Maria Curtean)
Troiţa a fost sculptată în basorelief la Cluj, la iniţiativa ASCOR, şi a fost instalată în satul de baştină al mitropolitului Iosif, pe locul vechiului cimitir – distrus de comuniştii sovietici – alături de pristolul vechii biserici din Răzălăi, unde a liturghisit tatăl marelui mitropolit. Read more
Personalităţi Basarabene în slujba lui Dumnezeu şi a Neamului, Oamenii lui Dumnezeu din Basarabia de altă dată – 4 ani de la iniţierea proiectului
Personalităţi Basarabene în slujba lui Dumnezeu şi a Neamului, Oamenii lui Dumnezeu din Basarabia de altă dată, este o lucrare de cercetare iniţiată în vara anului 2007, de către teologul Mihail Bortă, în cadrul seminarelor de Master la disciplina: Biserica Ortodoxă Română în sec. XIX, Facultatea de Teologie Ortodoxă, Cluj-Napoca, România.
Redescoperirea păstorilor spirituali, a Oamenilor lui Dumnezeu din Basarabia de altă dată, aceasta a fost ideea care a stat de la bun început la bazele acestui proiect.
Astăzi când această nobilă lucrare de cercetare aniversează 4 ani de la înfiinţare, îl avem alături pe autorul şi custodele proiectului, teologul Mihail Bortă, de la care vom afla mai multe amănunte legate de Personalităţi Basarabene în slujba lui Dumnezeu şi a Neamului, Oamenii lui Dumnezeu din Basarabia de altă dată.
- Domnule Mihail, vă rugăm să ne povestiţi de unde şi până unde s-a ajuns la ideea redescoperirii şi trecerii în revistă a celor mai vrednici dintre basarabeni? Read more
Dr. George Enache: NKVD-ul sovietic şi preoţii din sudul Basarabiei
Într-un articol din numerele trecute ale “Luminii de Duminică” am adus în atenţia cititorilor activitatea misionară deosebit de rodnică a slujitorilor din cuprinsul eparhiei Cetăţii Albe – Ismail din vremea celui de-al Doilea Război Mondial. Cu acest prilej, am pomenit foarte pe scurt suferinţele de care avuseseră parte preoţii acestei episcopii, în rând cu toţi preoţii din Basarabia, în perioada iunie 1940 – iunie 1941, când teritoriul dintre Prut şi Nistru a fost ocupat de puterea sovietică, care a început imediat un proces brutal de distrugere a tot ce este românesc şi creştinesc.
Conform unor date preliminare, peste 50 de preoţi din sudul Basarabiei au devenit victime ale represiunilor iniţiate de poliţia politică sovietică în perioada 1940-1941, fiind ucişi, condamnaţi la închisoare sau deportaţi. Pornind de la studiile istoricului ucrainean Nikolai Michailuca, vom prezenta în continuare destinul unora dintre aceşti slujitori ai altarului. Read more
ÎPS Antonie Plămădeală: Apa cea vie – Predica la Duminica Samarinencii
In calendarul Bisericii noastre ortodoxe, Duminica aceasta, a V-a dupa Pasti, e numita Duminica Samarinencei. Sunt sigur ca multi v-ati intrebat: Cine este aceasta Samarineanca? Cum de a ajuns atat de celebra, cand nici macar numele nu i se cunoaste? Cine este aceasta anonima contemporana cu Mantuitorul, ca din zecile, sutele de mii de contemporane anonime, sa fie amintita tocmai ea? Ce a facut ea ca sa merite sa intre in istorie, sa fie pomenita de-a lungul veacurilor, si sa i se consacre chiar o zi din calendarul bisericesc? Cine este aceasta femeie care concureaza pe Alexandru Macedon si pe Cezar? Cine este aceasta samarineanca despre care se scriu carti si se vorbeste in biserici? Nu exista carte de exegeza crestina in care ea sa nu fie pomenita. Cine este aceasta samarineanca pe care o picteaza marii pictori ai lumii? Cine este aceasta samarineanca si ce a facut ea ca sa-si merite locul nu numai in calendar, ci si pe peretii bisericilor noastre?
Este o anonima, dar o ilustra anonima. De ce? Ca sa intelegem de ce, trebuie sa ne ducem putin inapoi, in atmosfera intamplarii care a facut-o sa ajunga in istorie, si prin istorie pana la noi. Era o sateanca dintr-un tinut al Tarii Sfinte, socotit blestemat si spurcat. Read more
