Axentie Munteanu – starețul de la Mănăstirea Noul Neamţ (Chiţcani)
Ieromonahul Axentie Munteanu de la Mănăstirea Noul Neamţ din Chiţcani a fost trimis în gulag pentru c-a donat Armatei Române 150 de mii de lei, a evacuat peste Prut 30 de călugări, 100 de piese de cult şi rezervele de cereale ale mănăstirii.
Clerul din Basarabia a simţit încă în primul an de ocupaţie, deopotrivă cu toţi locuitorii dintre Prut şi Nistru, „raiul sovietic” instaurat în 1940. Transpunând în viaţă lozinca lui Lenin că „religia este opiu pentru popor”, în cele 12 luni cât au „trebăluit” în Basarabia comuniştii au făcut exces de zel, închizând şi distrugând biserici şi mănăstiri. Read more
85 de ani de la naşterea ÎPS Antonie Plămădeală: „Deţinut politic” şi Mitropolit al Ardealului
„Provin dintr-o parte de ţară care nu se mai află azi în rotundul alcătuirii statului românesc”, spunea Mitropolitul Ardealului Antonie Plămădeală, cu referire la originea sa basarabeană.
S-a născut acum 85 de ani la Stolniceni, pe atunci judeţul Lăpuşna, astăzi Hânceşti şi până în 1944 a făcut studii la Seminarul teologic „Gavriil Bănulescu-Bodoni“, apoi la Şcoala Pedagogică din Chişinău, pe care nu le-a finalizat din cauza războiului. În 1944, s-a refugiat cu toată familia la Işalniţa, lângă Craiova.
În România a studiat mai întâi la Seminarul „Nifon Mitropolitul“ din Bucureşti, apoi la Facultatea de Teologie a Universităţii din Bucureşti. Pe când era în anul III de studii a trebuit să reia din nou calea pribegiei, fiind pus sub urmărire, din cauza implicării în organizaţii studenţeşti anticomuniste. E nevoit să părăsească Bucureştiul, ajungând la Baia Mare. Read more
Părintele Alexandru Enache – Amintiri despre Basarabia de altă dată
Părintele Alexandru Enache s-a născut la 12 decembrie 1918 în comuna Dubăsarii vechi, judeţul Lăpuşna- Basarabia din părinţii Andrei şi Nadejda Enache, ţărani mijlocaşi. Primul născut dintre cei opt copii ai lor (4 băieţi şi patru fete). În 1938 s-a înscris ca student la Facultatea de Teologie din Chişinău, ramură a Universităţii din Iaşi şi, pentru a se întreţine a devenit reporter cultural la ziarul „Universul”. Primii doi ani universitari i-a promovat la Chişinău, iar următorii doi ani la Facultatea de Teologie din Bucureşti, ca refugiat, în urma cedării Basarabiei. În iunie 1943 şi-a dat teza de licenţă cu subiectul „Ins şi colectivitate în faţa mântuirii” pe care a luat-o cu aprecierea „magna cum laudae”. În iulie 1943 s-a căsătorit cu Tamara Brânzan, şi a fost hirotonit pe data 12 august 1943, ambele taine fiind săvârşite în Catedrala Mitropolitană din Chişinău. După sfârşitul războiului, întors în ţară, a primit în cele din urmă parohie in Ardeal, în satul Saschiz de lângă Sighişoara, de unde în iunie 1953 a fost arestat din motive politice pe baza unor denunţuri mincinoase şi după ce trece prin închisoarea de la Sibiu, este adus în cea de la Braşov, pe atunci oraşul Stalin. În 1960 s-a stabilit la Ghimbav, ca vrednic paroh. Este recunoscut drept duhovnic deosebit, atent cu cei din jur şi de o mare blândeţe. Cei care l-au cunoscut îndeaproape ştiu că rugăciunile părintelui au dus la vindecarea unor boli socotite incurabile şi la limpezirea unor situaţii ce păreau de netrecut cu puterile omeneşti. În data de 18 iulie 2011 a trecut la cele veşnice, la vârsta de 93 de ani, după o păstorire de aproape 70 de ani, acest interviu fiind realizat cu 3 săptămâni înainte de data decesului de către Andrei şi Anamaria Ciobanu din Braşov, primul din ei – membru de onoare al ASCOR Chişinău.
- Care sunt cele mai frumoase amintiri despre Basarabia? Read more
Dr. George Enache: NKVD-ul sovietic şi preoţii din sudul Basarabiei
Într-un articol din numerele trecute ale “Luminii de Duminică” am adus în atenţia cititorilor activitatea misionară deosebit de rodnică a slujitorilor din cuprinsul eparhiei Cetăţii Albe – Ismail din vremea celui de-al Doilea Război Mondial. Cu acest prilej, am pomenit foarte pe scurt suferinţele de care avuseseră parte preoţii acestei episcopii, în rând cu toţi preoţii din Basarabia, în perioada iunie 1940 – iunie 1941, când teritoriul dintre Prut şi Nistru a fost ocupat de puterea sovietică, care a început imediat un proces brutal de distrugere a tot ce este românesc şi creştinesc.
Conform unor date preliminare, peste 50 de preoţi din sudul Basarabiei au devenit victime ale represiunilor iniţiate de poliţia politică sovietică în perioada 1940-1941, fiind ucişi, condamnaţi la închisoare sau deportaţi. Pornind de la studiile istoricului ucrainean Nikolai Michailuca, vom prezenta în continuare destinul unora dintre aceşti slujitori ai altarului. Read more
Hrisostom Sochircă, arhimandrit (1913-1999) un om de o rară blândeţe, duhovnic cu o trăire spirituală aleasă
Născ
ut la 29 august 1913, în satul Popeştii de Jos, judeţul Soroca, într-o familie de fierari, primind numele de botez – Ioan.
În 1925 termină şcoala de patru ani din sat, iar în 1933 Seminarul Teologic din Huşi. Urmează Facultatea de Teologie din Cernăuţi, pe care o absloveşte cu excelenţă în 1938.
În perioada studenţiei, este cântăreţ, apoi conducător de cor la bisericile din Mălăneşti şi Drochia. În 1938 se căsătoreşte cu parascheva Lupaşcu. La 28 februarie este hirotonit preot de către episcopul de Hotin, Tit Simedrea în catedrala din oraşul Bălţi, pentru satul Alexeevca, raionul Floreşti. Până în 1945 a slujit în parohiile din Popeşti, Racovăţ şi Parcani.
În 1945 este judecat pentru naţionalism şi condamnat la 8 ani de exil în coloniile cu regim special din Komi. Iată care sunt motivele condamnării sale, extrase din autobiografia, prezentată la întoarcere episcopului Nectarie:”Fiind educat în duh românesc, în şcoală românească, am depus jurământ în faţa autorităţilor politice şi bisericeşti române, nu puteam înţelege sistemul sovietic şi nici nu am reuşit să stabilesc relaţii cu Biserica ortodoxă Rusă. Read more
Situaţia preoţimii basarabene în timpul ocupaţiei sovietice din anii 1940 – 1941
În anul 1940, ca urmare a „Protocolului adiţional secret al Pactului Ribbentrop-Molotov”, Uniunea Sovietică, ignorând şi abrogând convenţiile şi tratatele semnate în perioada interbelică, a anexat prin forţa armelor, între 28 iunie şi 3 iulie, Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa. Autorităţilor sovietice nu le-a fost pe plac că în teritoriile anexate există o Biserică puternică, cu enoriaşi profund religioşi, care ar fi putut opune rezistenţă politiciilor de sovietizare. De aceea, imediat după ocupare a fost pus în mişcare întregul sistem de stat, care a acţionat pe toate căile posibile şi prin toate mijloacele întru distrugerea Bisericii Ortodoxe din Basarabia.
Unul din aspectele prioritare ale politicii anti bisericeşti promovate de regimul bolşevic a fost lupta împotriva slujitorilor altarului. Read more
Soarta preotului Ion Goreaev din satul Mândâc de după ocuparea Basarabiei din 1944
Bunicul meu, preotul Ion Goreaev
Am citit pe internet, cu multă emoţie, romanul autobiografic „Treptele Infernului. Pustiirea” de Ion Moraru, apărut la Editura Flux în anul 2007.
La pagina 22, am citit: „Nu zăbavă s-a auzit că în comuna Mândâc, de care ţinea şi satul nostru, „noii stăpâni” l-au chemat pe preot, părintele Ion Goreaev, şi i-au hotărât ca mai mult să nu umble prin sat îmbrăcat în haine preoţeşti”.
Iar la pagina 75, cu lacrimi în ochi, am citit: „În 1944, părintele Ion Goreaev a fugit, nu se ştie unde, de urgia bolşevicilor”.
Părintele Ion Goreaev a fost bunicul meu. El m-a crescut şi educat după ce eu am rămas orfan de tată, când împlinisem doar trei luni.
Mă numesc Valeriu Pasencu şi m-am născut în anul 1945, în România, în satul Negreni, judeţul Gorj, acolo unde au ajuns părinţii şi bunicii mei, în urma refugiului organizat de statul român, în anul 1944, atunci când devenea evident că armata sovietică, învingându-i pe germani, va reveni în Basarabia, pentru a o cotropi. Read more
„Victimele terorii comuniste din Basarabia”
Este denumirea noii culegeri de documente inedite a cărui editor este déjà cunoscutul istoric-arhivist şi publicist Alexandru Moraru. Cartea a apărut câteva saptămâni în urmă la Editura “Iulian” şi conţine 307 documente inedite de arhivă plasate pe 444 de pagini. Documentele înserate au fost depistate de către domnia sa pe parcursul a mai multor ani de cercetare a temei “Crimele comunismului si rezistenta antisovietică din Basarabia 1944-1954″ în Arhiva Naţională a Republicii Moldova şi în Arhiva organizaţiilor social-politice a RM (fosta Arhivă a CC al PCM).
Lucrarea este dedicată tuturor celor, care au pătimit de pe urma ocupanţilor sovietici, inclusiv bunicului editorului Ion Alexandru Moraru, arestat în 1941 şi impuşcat de organelle NKVD-ului în ianuarie 1942 şi tatălui editorului Valeriu Ion Moraru, care împreună cu cei trei fraţi ai săi au fost deportat în Siberia.Cel mai mare din ei avea 18 ani(Alexandru), iar cel mai mic(Nicolae) avea 9 ani. Aceşti copii “duşmani ai poporului”pentru a supraveţui au fost puşi la o muncă grea pe tot parcursul celor 9 ani aflaţi în Siberia.
Cartea este împărţită în câteva părţi:
Devotament faţă de breaslă (scriitorul şi publicistul Victor Ladaniuc despre Alexandru Moraru);
Despre editor(din prefaţă ilustrului istoric dr.Gheorghe Buzatu la lucrarea Alexandru Moraru”Basarabia antisovietică”, Ed.”Demiurg” apărută în 2009 la Iaşi.); Read more
Sergiu Grosu: Cu Dumnezeu în catacombe
1/4
2/4
3/4
4/4
Memorialul Durerii – Sergiu Grosu: Cu Dumnezeu în catacombe.
sursa: http://filme-romania.blogspot.com/
Biserica Basarabiei se sprijină pe jertfa martirilor ei
Vlad Cubreacov, în discuţie cu părintele Viorel Cojocaru, preot paroh al „Bisericii Inimii Tăcute” din Chişinău
– Oaspetele nostru de astăzi este părintele Viorel Cojocaru de la „Biserica Inimii Tăcute” din Chişinău, preot al Mitropoliei Basarabiei, unul dintre puţinii clerici din Republica Moldova care s-a preocupat îndeaproape de trecutul Bisericii noastre şi, mai ales, de martirajul preoţilor, credincioşilor şi credincioaselor din Mitropolia Basarabiei începând cu luna iunie 1940, după 1944, dar şi de-a lungul perioadei ocupaţiei sovietice. Efortul pe care l-a făcut părintele Viorel Cojocaru vine în completarea efortului Mitropoliei Basarabiei dintre 1941 şi 1944, când mitropolitul de vrednică amintire Efrem Enăchescu a iniţiat, în 1942, alcătuirea unui Martirologiu al Bisericii basarabene, cuprinzând atunci 56 de preoţi şi credincioşi martiri. Constatăm acum, după efortul susţinut al părintelui Viorel Cojocaru, că Martirologiul, pierdut între timp, este cu mult mai cuprinzător. Părinte Viorel, în această etapă a cercetării făcute de Sfinţia Voastră, ce ne puteţi spune despre dimensiunea jertfei clericilor şi credincioşilor din Mitropolia Basarabiei începând cu anul 1940?
– Imediat după venirea trupelor ruseşti în Basarabia, în 1940, preoţii s-au împărţit în trei categorii. Unii s-au repatriat în România, alţii au rămas pe loc, în Basarabia, mizând pe faptul că ruşii nu vor sta mult aici. Iar a treia categorie – a celor care au întâmpinat cu flori Armata Roşie invadatoare. Ca exemplu, aş putea aduce aici numele arhimandritului Varlaam Chiriţă, care, după ce a făcut acest păcat, a suferit enorm de pe urma ateismului sovietic din Basarabia. Trebuie să recunoaştem că, în acel timp, preoţii din Basarabia nu au reuşit să fixeze pe hârtie toate ororile întâmplate în Biserică, începând cu 28 iunie 1940. Read more
