Minunat este Dumnezeu întru sfinţii lui… Mărturii despre preotul martir Gheorghe Ivanov (1880-1946)

November 13, 2013 · Posted in Articole, Preoţi de ieri preoţi de azi · Comment 

Untitled-22Părintele Gheorghe Ivanov a păstorit turma din Stolniceni, Edineţ între anii 1903 -1946.

În biserica din s. Stolniceni, r. Edineţ a slujit un părinte care şi-a sfârşit viaţa ca un mucenic. Locuitorii satului se roagă astăzi ca în rândul sfinţilor mucenici să fie trecut şi părintele Gheorghe Ivanov, care a păstorit turma din satul Stolniceni din anul 1903 până în 1946, iar viaţa lui a fost una de o sfinţenie deosebită.

Sfârşitul de mucenic l-a înscris în rândul celor care şi-au dat viaţa pentru mărturisirea credinţei ortodoxe. El a fost omorât pentru că nu a vrut să renunţe la credinţa pe care o mărturisea.

Părintele Gheorghe a fost înmormântat în curtea bisericii „Naşterea Maicii Domnului” din Stolniceni. Read more

Pr. Vasile Ţepordei – Amintiri din Gulag

June 8, 2010 · Posted in General · Comment 

gulag-guard-towerAm fost arestat de la locuinta mea din Bucuresti în dupa-amiaza zilei de 28 Octombrie 1948 si am fost dus în arestul Prefecturii politiei Capitalei. Inchisoarea era imaginea reala a iadului. Tot ceea ce este mai degradant, mai pervers, mai sub orice critica este în închisoare. In fiecare dimineata erau transportati cu duba prefecturii la tribunal “criminalii” de razboi. Acestia, în marea lor majoritate, erau batrâni, neputinciosi, fiind dusi de brat de catre altii mai tineri. Imi amintesc ca filosoful Ion Petrovici, de la Iasi, fala filosofilor din toata tara, ajunsese aproape orb. Ii dadeam zahar cubic, pe care îl cumparam la negru. Spunea ca-i face bine. Mai era generalul Radu Rosetti, fostul ministru al învatamântului, grav bolnav de prostata. Se zbatea în niste chinuri groaznice. Delincventii de drept comun însa primeau pachete în fiecare Duminica, pe când intelectualii, conform dispozitiilor lui Teohari Georgescu, ministru de interne, trebuiau exterminati prin foamete si mizerie. Devenisera toti acestia niste umbre: fetele galbene, ochii dusi în fundul capului, pielea zbârcita, distrofici în ultimul grad. Abia îsi împleticeau picioarele. De mâncare, nu mai vorbim. Câte o strachina cu supa de cartofi sau mazare, fara lingura, o sorbeai si îti astâmparai foamea. Peste o ora, îti era iar foame. Pâinea era insuficienta si de proasta calitate. Se dormea pe un fel de paturi de beton. Te culcai încaltat si îmbracat. Macar frigul nu te chinuia. Când ne scoteau într-un fel de maidan, ca sa ne distribuie asa-zisa mâncare, era vai si amar. Cei de drept comun se înghesuiau în fata, te îmbânceau, îti luau rândul, iar gardienii nu vedeau si nu auzeau. Erau multi turnatori, care te trageau de limba si te provocau sa le spui de ce esti retinut aici. Adesea îti blestemai ziua când te-ai nascut. Aici era iadul adevarat, descris de atâtia mânuitori ai condeiului. Read more

Artemie Iurcenco, preot revenit acasă după 37 de ani de exil!

March 8, 2010 · Posted in Preoţi de ieri preoţi de azi · Comment 

stranik– născut la Chişinău în 1868. În 1941 în timpul războiului a revenit acasă după 37 de ani de exil în străfundurile Rusiei. Apariţia lui a stârnit senzaţie, în primul rând prin felul cum era îmbrăcat. În loc de orice îmbrăcăminte, deşi venise în plină vară, purta o zdreanţă de cojoc, pe cap o căciulă spartă, iar în picioare opinci din coajă de tei. S-a scris despre el, după felul cum era îmbrăcat, că semăna cu Sfântul Ioan Botezătorul…”Senzaţională” era şi declaraţia lui, cum că ar fi fost de faţă la ultimile zile ale sf. împărat Nicoale al II-lea. Dar nu aceasta i-a impresionat cel mai mult pe basarabeni. Era după anul de ocupaţie sovietică şi preotul, mulţumindu-I lui Dumnezeu că l-a ajutat să-şi revadă locurile unde a văzut lumina zilei, înainte de a muri a spus: „Rugaţi-vă Domnului, luptaţi până la ultima suflare şi până la ultima picătură de sânge ca să nu vă mai încerce Domnul cu sorbirea unui al doilea păhar al robiei roşii. Şi dacă cineva nu crede să mă privească şi-i va deajuns”.

Bibliografie:

Munteanu Ioan, protodiacon. Înviaţi din Siberii de ghiaţă; pag. 80-81. Editura Lumina lui Hristos, Kiev 2009. Preluat din Raza. Anul XIII. Nr. 690. 5-12 decembrie. Chişinău 1943.

Din amintirile părintelui Sergiu ROŞCA

July 1, 2007 · Posted in Articole · Comment 

39943poza_interior1.jpg

Basarabia, iubirea mea

07 Noiebrie 2005  de Daniela Sontica

DETENTIE

Sergiu Rosca, preot si publicist basarabean, a indurat inchisoarea comunista pentru ca a sustinut ca Basarabia este pamant romanesc. Membru-fondator al Ligii Pro Basarabia, traieste in azilul de la Biserica Precupetii Vechi din Bucuresti. Despre suferintele indurate in perioada comunismului de catre preotul si publicistul Sergiu C. Rosca, nascut in urma cu 93 de ani la Sestaci (Soroca), nu se poate povesti intr-o pagina de ziar. Dar merita sa incercam macar pentru simplul motiv ca generatiile care vin sa nu uite ororile totalitarismului. Parintele vorbeste cu zgarcenie despre suferintele din detentie, mai degraba arata spre sutele de articole pe care le-a scris intre 1932 si 1944 si in care a militat intotdeauna pentru ca Basarabia sa ramana alipita de trupul patriei-mama. Personalitatea parintelui Rosca este a unui om cu dubla vocatie: de preot si de publicist. Pe amandoua le-a profesat cu atata constiinta, incat a facut si inchisoare, Jilava si Vacaresti fiindu-i locuri de dureroase rememorari.

CONDAMNAREA.

“Am fost inchis la 5 decembrie 1948. Cu doua luni mai devreme fusese arestat preotul Vasile Tepordei, prietenul meu, si presimteam ca ma vor aresta si pe mine”, povesteste parintele Rosca, refugiat dupa 1944 in Romania. “Anchetatorul mi-a cerut atunci sa marturisesc ceva impotriva «banditului Tepordei», dar eu i-am raspuns: «Parintele Tepordei nu este un bandit, ci un om corect si cinstit, n-am ce marturisi impotriva lui»”. A fost arestat si retinut fara a fi judecat. La 14 ianuarie 1949 a stat alaturi de Vasile Tepordei la Vacaresti, in conditii de exterminare. Din aprilie 1949 pana in iunie 1952, parintele Rosca a fost inchis la Jilava, unde boala sa de plamani, contractata intre timp, a inceput sa se agraveze. “Intr-o zi, pe cand eram la infirmerie, a venit la noi un general de securitate care ne-a intrebat pe toti pentru ce eram inchisi. Cand mi-a venit randul, i-am raspuns ca am fost arestat pentru ca am scris ca Basarabia este o provincie romaneasca. Uitandu-se rau la mine, ma intreba: «Si acum mai sustii aceasta?». La raspunsul meu afirmativ, generalul a ordonat doctorului sa ma trimita inapoi in celula”, isi aminteste parintele Rosca.

ELIBERAREA.

La 26 mai 1952, preotul basarabean a fost in sfarsit judecat. A avut norocul sa-l aiba ca martor pe teologul si scriitorul Gala Galaction, a carui depozitie a dus la o condamnare mai usoara: 3 ani de temnita grea, 10 de ani de degradare civica si confiscarea averii, pentru crima contra pacii, fiind astfel achitat de crima contra umanitatii – cum era in rechizitoriu. Trei ani si cinci luni ii petrecuse deja in detentie, dar tot n-a fost eliberat decat dupa inca un an si 10 zile, la 21 ianuarie 1953. Avea domiciliu obligatoriu in Bucuresti. Patriarhul Justinian l-a repartizat intr-o parohie de langa Snagov. Un proces-verbal al preotului care l-a urmat in acea parohie il descrie ca fiind “tipul preotului evanghelic, asa cum a fost preconizat de Mantuitorul, «care sufletul sau il pune pentru oi»”. Parintele povesteste amintirea cea mai infrigurata din perioada de detentie: “In iarna lui ’52, intr-o noapte, toti detinutii din camera 5 am fost scosi afara, iar gardienii ne-au soptit ca urmeaza sa fim impuscati. Ma hotarasem ca, in momentul cand voi auzi prima rafala de mitraliera, sa strig: «Traiasca Basarabia romaneasca!»”.

N-a fost nevoie. “Pesemne ca i-a fost sortit Basarabiei, ca si frumoasei Bucovina, sa indure in decursul istoriei sale urgia unei stapaniri straine, ce n-a voit sa tina seama nici de drepturile istorice ale unui neam, nici de datele demografice si nici de aspiratiile unui popor” – Sergiu C. Rosca din articolul “Ganduri si nadejde in marea durere”, publicat in 1940