Părintele Selafiil de la mănăstirea Noul Neamţ (1908-2005)
Dragostea nu cade niciodată
Părintele Selafiil s‑a născut la 1 septembrie 1908 în satul Răcoleşti, Criuleni (Basarabia), primind la botez numele de Ciprian. Mama părintelui era o femeie obişnuită, care „se mai ducea din cînd în cînd la biserică”. Tatăl, după cum însuşi părintele îşi aminteşte, era „cam beţivan şi nu prea aveai ce grăi cu dînsul”. De altfel, nici viitorul stareţ nu a fost prea credincios în copilărie, fiind un copil mai degrabă năzbîtios, care „făcea gălăgie şi rîdea în biserică” şi chiar a luat o dată bătaie de la taică‑său pentru asta, pîrît de o femeie credincioasă.
A început să umble la biserică în adolescenţă, după ce mama i‑a povestit o întîmplare minunată pe care a trăit‑o în copilărie. La vîrsta de trei ani, viitorul călugăr a murit şi a petrecut în această stare o zi şi o noapte. Tatăl s‑a dus de acum la tîrg să cumpere cele de trebuinţă pentru îngropare, iar mama l‑a spălat şi l‑a pus pe pernă ca pe mort, cu candela la cap, şi a chemat femeile ca să‑l plîngă. Numai că mare le‑a fost mirarea atunci cînd, pe la miezul nopţii, copilul s‑a sculat şi a cerut… bomboane. Amintindu‑şi despre aceasta, părintele spunea că Dumnezeu nu a vrut ca el să moară atunci, ci a trimis pe Îngerul Său ca să‑l învie din morţi, pentru a ajunge la viaţa pe care a avut‑o şi să moară cu chipul pe care l‑a avut, adică de ieroschimonah, nu de copil. Read more
