Valeriu Gafencu: Preoţii nu guvernează, ci veghează guvernările!

May 20, 2012 · Posted in Articole · Comment 

– Preoţii şi ierarhii trebuie să facă politică?
Preotul e călăuzitorul duhovnicesc al omenirii creştine, dar este interesat de problemele întregii omeniri, prin urmare este angajat în toate problemele omeneşti, şi cu atât mai mult în cele de orientare a lumii. Deci dacă politica înseamnă orientare, preotul se ocupă de politică. Având în vedere nedesăvârşirea condiţiei umane, în care formele sunt în continuă schimbare, preoţii nu guvernează, ci veghează guvernările; ei veghează binele, deci se fixează pe un plan spiritual-moral şi ideatic. Clerul trebuie să-şi menţină libertatea şi independenţa faţă de sectorul politic tocmai pentru a-l putea înrâuri (influenţa) şi, eventual, a-l primeni (revigora). Dar a lăsa lumea să fie guvernată la întâmplare, înseamnă a-şi pierde misiunea lui clericală. Ideală este societatea condusă prin conlucrarea divină şi umană, clericală şi laică, bisericească şi statală. Clerului îi revine greaua misiune de a forma spiritualitatea pe fundalul căreia să se desfăşoare istoria.
– Care sunt domeniile în care clerul poate lucra direct?
– În primul rând, lui îi este rezervat domeniul sacrului. Toţi creştinii au har, dar numai clerul îl administrează. Read more

Volumul Sfântul Închisorilor, a apărut recent în limba engleză

February 13, 2011 · Posted in Recenzii de carte · Comment 

thesaintVolumul Sfântul Închisorilor – Culegere de texte adunate de monahul Moise Iorgovan, de la mănăstirea Oaşa a apărut recent în limba engleză.

The Saint of The Prisons, on the life of Valeriu Gafencu, collected and annotated by the monk Moise.

Pentru a citi recenzia în engleză vă rugăm să accesaţi blogul editurii Agnos.

Pentru cei care încă nu au auzit despre Valeriu Gafencu, vă expunem mai jos câteva cuvinte despre acest mare Sfânt şi Mucenic, cinstit de câţiva ani în popor, pe ambele maluri ale Prutului.

Valeriu Gafencu abia intrase la facultate în 1941 când a fost condamnat la 25 de ani pentru că făcea parte din Frăţiile de Cruce, însă singura lui vină a fost că îl iubea pe Hristos.

A părăsit lumea zece ani mai târziu, bolnav de tuberculoză, însă liniştit că a putut să-şi împărtăşească dragostea de Hristos şi altora mai puţin apropiaţi de Dumnezeu.

La Târgu Ocna, Valeriu Gafencu a fost limanul la care toţi deţinuţii au găsit mângâiere şi ascultare şi de aceea, alături de mulţi alţii, părintele Gheorghe Calciu, sau părintele Arsenie Papacioc au considerat că ar trebui canonizat. În 1959, la şapte ani de la moartea lui Gafencu, 29 de persoane au fost condamnate la pedepse de la 15 ani la muncă silnică pe viaţă pentru că, eliberându-se spiritual în perioada cât au stat alături de el la Târgu Ocna, şi-au ajutat creştineşte semenii năpăstuiţi din puşcărie.