În dialog cu inochentiştii
ÎN DIALOG CU INOCHENTIŞTII , de Mihail BORTĂ
( studiu de caz, 7-9 ianuarie 2006 )
1. Fenomenul inochentist – o comoară ascunsă în ţarină !
Despre aşa numiţii inochentişti, am auzit pentru prima oară, acum cu doi ani, de la părintele meu duhovnicesc, ieromonah în cadrul Mitropoliei Basarabiei – părintele Irinarh ( Ţurcanu ). Pe atunci eram student în anul II, la facultatea de Teologie Ortodoxă din municipiul Сluj-Napoca şi venisem acasă în vacanţa de vară. În acea vacanţă de vară, fiind îndemnat de colegii teologi mai mari, am început să-mi caut o temă pentru lucrarea de licenţă în teologie ortodoxă. Fiind pasionat încă de pe timpul liceului de Istoria Bisericii Ortodoxe Române, mi-am propus să adun materiale pentru o lucrare care trebuia să se numească O istorie a bisericii ortodoxe din Basarabia de la 1812 până în zilele noastre. Am adunat destul de multe materiale, printre care şi o carte şi câteva articole despre mişcarea ieromonahului Inochentie de la Balta. Cu toate aceste materiale am mers hotărât la părintele profesor lector universitar Alexandru Moraru, profesor de I.B.O.R la facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, cu gândul ca prea cucernicia sa, să-mi accepte cererea de a scrie lucrarea de licenţă pe tema O istorie a bisericii ortodoxe din Basarabia. Părintele Alexandru Moraru, cercetând peste materialele pe care i le-am adus, mi-a zis că ar fi bine să scriu ceva despre care nu sa prea scris în spaţiul românesc, propunându-mi să scriu despre mişcarea ieromonahului Inochentie de la Balta, care a avut loc între anii 1908-1917. Fără să stau prea mult pe gânduri, am acceptat propunerea părintelui Moraru, deşi cucernicia sa m-a atenţionat că pe această temă practic nu s-a scris nimic în România. Am cerut binecuvântarea părintelui Moraru şi m-am apucat de lucru. Din primele zile am înţeles că aşa o lucrare nu se poate face cu ajutorul metodei copy-paste[1]. Având acces la reţeaua internet, am stat câteva zile la calculator culegând materilae necesare pentru tema mea de licenţă. După acele câteva zile m-am ales cu câteva articole, poze, date biografice succinte despre mişcarea de la Balta, nu mai mult de 7-8 pagini format A4. Am lăsat la o parte Web-ul şi am mers prin bibliotecile de teologie din Ţară şi din Basarabia. Din biblioteci m-am ales cu ceva mai multe materiale. Pe baza cărţilor şi articolelor pe care le-am avut spre cercetare, am început să-mi scriu lucrarea, socotind de cuviinţă ca această lucrare să se numească: Mişcarea ieromonahului Inochentie de la Balta – Inochentismul.Următorul pas pe care mi l-am propus în alcătuirea lucrării, a fost cercetarea făcută la faţa locului, în oraşul Balta ( actualmente Ucraina ) şi satele româneşti din apropierea acestei localităţi, unde în anul 1908 îşi începuse activitatea ieromonahul Inochentie ( Levizor ).Cu binecuvântarea bătrânului părinte ieromonah Irinarh ( Ţurcanu ), în dimineaţa zilei de 7 ianuarie 2006, după săvârşirea ajunului Naşterii Domnului ( pe stil vechi ) în comuna Stoicani judeţul Soroca, Basarabia, însoţit de parohul din comuna Stoicani, părintele ieromonah Andrian ( Zamlinski ), am pornit la drum. Din comuna Stoicani jud.Soroca ( R.Moldova) cel mai optimal traseu pentru a ajunge în oraşul Balta, trece prin Transnistria. Deci trebuia să trecem prin autoproclamata republică moldovenească transnistreană, ceea ce însemna încă două puncte vamale în plus. Fiind în posesia unui calculator portabil ( laptop ) am calculat în programul SONY Map distanţa de 127 de kilometri din comuna Stoicani jud.Soroca până în oraşul Balta, pe care trebuia să-l parcurgem în aproximativ 2 ore 30 de minute, aşa îmi calcula programul. Noi am parcurs însă această distanţă în mai mult de 5 ore…O cauză a mişcării noastre lente a fost poleiul de pe drumuri, care nu permitea să dezvoltăm viteza automobilului mai mult de 60 de kilometri la oră. O altă cauză, mult mai serioasă, dar şi dureroasă au fost cele două puncte vamale ale autoproclamatei republici transnistrene. Ajungând la primul primul punct vamal a enclavei transnistrene situat în oraşul Râbniţa, nu am fost supuşi unui control serios, deşi eram nuami noi în vamă, am stat aproximativ o jumătate de oră, am achitat taxa de transit 7 lei 50 de bani moldoveneşti de persoană ( aprox. 50 de euro centi ) şi ne-am continuat calea. În schimb la ieşirea din Transnistria, am stat în vama din comuna Timkove aproximativ două ore. Între timp cât aşteptam să ni se restituie paşapoartele, vameşul ne-a interogat pe fiecare în parte unde mergem, cu ce scop şi ce valută avem la noi. Când am fost chemat la ghişeu să primesc paşapoartele, am rămas surprins de o afişă lipită pe geamul ghişeului. Pe această afişă erau tipărite chipurile celor mai înalţi demnitari de stat din Republica Moldova ( Prşedintele republicii, prim-ministru etc. ), cu caractere mari în rusă şi română, aceste persoane erau declartate non – grata pe teritoriul republicii autonome transnistrene moldoveneşti. Sunt o mare ruşine aceste afişe pentru întreaga conducere a Republicii Moldova…Vama ucraineană am trecut-o fără probleme, doar că la intrarea în Ucraina, fiecare persoană străină trebuie să complecteze o fişă, în care trebuie să indice datele personale, locul şi scopul şedereii în Ucraina. De la vama ucraineană până la Balta, mai aveam de parcurs vre-o 40 de kilometri, pe un drum destul de rău. Intrasem pe teritoriul Ucrainei, pe timpuri acest teritoriu intra în componenţa Republicii Sovietice Socialiste Autonome Moldoveneşti, cu capitala la Balta. Atâta timp cât Basarabia era în componenţa României Mari şi bolşevicii nu aveau acces pe teritoriul ei, aceştia din iniţiativa Comitetului Central de la Moskova, proclamaseră Republica Sovietică Socialistă Autonomă Moldovenească, care cuprindea întreg teritoriul Transnistriei,cât şi raioanele Balta şi Ananiev, – actulmente Ucraina.Pentru mine era foarte important că intrasem deja pe teritoriul fostei creaturi bolşevice RSSAM, în depărtare se vedea deja oraşul Balta. >
2. La BALTA …
La intrarea în Balta, am oprit cu părintele, să facem o poză pe fonul oraşului. Am stat aprope jumătate de oră la periferia Baltei, povestindu-i părintelui din istoria oraşulului Balta :Adunând materiale despre întemeierea localităţii Balta, am avut ocazia să cercetez numeroase documente istorice, dar şi izvoare din literatura artistică[2] Ma-ţi întrebat părinte când a fost întemeiată Balta., în romanul lui I. Bilic – Meci Areea, se menţionează de aşezarea Balta către anul 447, deşi această versiune necesită totuşi cercetări serioase…Întemeierea oraşelor, întotdeauna au fost momente de dispută între istorici, deoarece nu toate documentele care menţionează despre întemeierea unei localităţi s-au păstrat. Ba dimpotrivă, în urma războaielor, incediilor, calamităţilor naturale, o mare parte din documentele istorice importante, au fost supuse distrugerii. Am fi povestit încă mult cu părintele, dar afară era destul de frig, aproximativ - 4 – 5 º, am urcat în maşină şi am pornit mai departe… La Balta am ajuns în după amiaza zilei ( aprox. Ora 14.oo ). Oprindu-ne în centrul Baltei, am început a întreba de trecători, dacă auzise cineva de inochentişti. De la trecători, am înţeles că toată populaţia Baltei, cunoaşte despre existenţa inochentiştilor în oraşul lor. Un bărbat ucrainean ne-a îndrumat să mergem pe strada moldavskaia ( moldovenească ), spunându-ne că acolo trăiesc o bună parte din inochentişti. După ce ucraineanul, a explicat cum să ajungem la strada moldovenească, ne-a întrebat : Dumneavoastră de unde sunteţi, din România ? Au mai fost pe-aici români care au scris despre Balta şi despre inochentişti în gazetă…[3] Traversând strada centrală a oraşului Balta, am văzut pe partea stângă a străzii monumentul marelui tovarăş V.I.Lenin. În multe localităţi din Ucraina, Federaţia Rusă, ( mai nou şi Rep.Moldova din 2001 ), conducătorul proletariatului mondial, a trăit, trăieşte şi v-a trăi., pentru că peştele se împuţeşte de la cap : la Moscova până în zilele noastre în mausoleul din Piaţa Roşie, sunt expuse publicului pseudo-moaştele liderului bolşevic.
3. Strada Românilor-Moldoveni din Balta.
Strada Moldovenească, se află pe o înălţime de unde se vede foarte bine o bună parte a oraşului Balta. Când am ajuns pe această stradă, cunoscând cum arată un inochentist[4], nu mi-a fost greu să-i găsesc. Am oprit lângă o fântână, unde un bărbat cu barbă, de vârstă mijlocie, era venit după apă. L-am salutat în română : Bună ziua! La care bărbatul îmi răspunse bine dispus : Bună ziua! Şi căutaţi pe-aici?! M-am prezentat şi i-am zis bărbatului numele căruia era Pavel, că nu demult am aflat de părintele Inochentie, fiind impresionat de viaţa curată a acestuia şi că am venit la Balta ca să aflu cât mai multe despre viaţa şi activitatea acestui părinte. Pavel, după ce ne-a supus la un şir de întrebări şi înţelegând că am venit cu pace şi nu cu iscodiri viclene ca alţii , am fost invitaţi să poftim în casă. Întrând la Pavel în casă, am simţit din plin atmosfera de sărbătoare – a Naşterii Domnului şi Mântuitorului Iisus Hristos. Vechiul obicei moldovenesc de a primi oaspeţi, este valabil şi la Balta. Soţia şi fica mai mare a lui Pavel, aflând că le-au păşit pragul oameni veniţi de la Basarabia, au început să aşeze mâncărurile pe masă. Între timp cât partea femeiască a casei aducea şi aşeza bucatele pe masă, stăpânul casei – Pavel, ne povestea despre viaţa sa. Am aflat de la Pavel, că e român-moldovean-basarabean originar din comuna Vădeni judeţul Soroca şi că de tânăr a trecut Nistrul şi a mers la Balta la fratele său mai mare, care era stabilit acolo de mai mult timp. De la fratele său mai mare, aflase despre părintele Inochentie şi de atunci după cum ne-a mărturisit Pavel: nu mă mai puteam sătura de învăţătura Părintelui, de viaţa sfântă şi mucenicească pe care a avut-o Părintele, de dragostea sa nemărginită… În camera în care ne aflam noi, colţul de la răsărit era bogat cu multe icoane. Pe icoana centrală a colţului, era pictat chipul Domnului Iisus Hristos aşezat în tronul Slavei. Pe celelalte icoane erau reprezentate chipul Maicii Domnului, Sfântul Arhanghel Mihail, chipul Sfântului Ioan Botezătorul şi chipurile altor sfinţi. În partea din stânga a iconostasului am observat o icoană mică, care mi-a atras îndeosebi atenţia. Era o icoană inochentistă a Sfintei Treimi, în care erau reprezentaţi : în partea de sus – Dumnezeul Tatăl, în partea stângă – Dumnezeu Fiul şi în partea dreaptă – Dumnezeu Duhul Sfânt în persoana ieromonahului Inochentie. Până şi Pavel stăpânul casei, a observat că această icoană mică mi-a atras atât de mult atenţia. Acesta a început să-mi explice ceva despre această icoană, iar eu mi-am dat seama că e pentru prima dată când văd o icoană inochentistă a Sfintei Treimi. Discuţia noastră a continuat la bogata masă pe care au avut grijă să o pregătească gospodinele casei. O masă cu de toate, ca de sărbători, cu mâncăruri felurite, preparate atât după reţete basarabene, cât şi după reţete ucraineşti. Înainte de a ne aşeza la masă, împreună cu stăpânii casei, ne-am ridicat în picioare şi am rostit rugăciunile tradiţionale ortodoxe înainte de masă, care s-au încheiat cu…. formula tradiţională a inochentiştilor : Bucurăte Părinte Inochinti ( Inochentie ) Duhule Sfinte! Aşezându-ne la masă, am observat că stăpânul casei Pavel, a ieşit din cameră. Când după zece minute, a intrat înapoi, ţinea în mâini două ulcioare pline cu vin. Ca un român-basarabean adevărat, a început să-şi cinstească oaspeţii cu vin roşu şi alb din propria vie, totodată plângându-se că anul acesta din pricina grindinei, care pricinuit stricăciuni viei, a făcut mult mai puţin vin ca în anii precedenţi. La masă am aflat multe amănunte despre viaţa românilor basarabeni din Balta. În ciuda faptului că sunt o comunitate nu prea mare, aproximativ patru sute de oameni, aceşti oameni sunt foarte uniţi între ei. O mare parte dintre aceştia au venit din Basarabia şi s-au stabilit cu traiul în Balta. Marea majoritate a românilor basarabeni din Balta sunt inochentişti[5]. Este interesant faptul, că mulţi dintre ei s-au stabilit în Balta şi în apropierele Baltei numai din motivul că aici a trăit şi a activat ieromonahul Inochentie ( Levizor ) – Părinţelul[6] lor iubit. După ce am mulţumit de masă, Pavel – stăpânul casei, văzând interesul nostru faţă de tot ce are legătura de părintele Inochentie, ne-a făcut o invitaţie : Astăzi e Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos, să mergem pe la fraţii noştri să-i colindăm! Am acceptatat această propunere, ştiind că vom merge pe la casele multor inochentişti, – o mare ocazie, de a vedea pe viu viaţa şi obiceiurile românilor-moldoveni inochentişti din Balta.
4. Primiţi colindătorii ? sau Obiceiuri Inochentiste de Naşterea Domnului.
Împreună cu Pavel am mers cu colinda pe la inochentiştii din Balta. Din casa lui Pavel am ieşit pe la ora 21 : 00 , iar când ne-am întors, era cred că ora 4:00 şi eram extraordinar de obosiţi. În prima casă în care am intrat, am fost primiţi foarte călduros. După ce am cântat colinda O ce veste minunată, deşi am explicat povestea, că nu prea avem timp, aproape cu forţa am fost aşezaţi la masă. În această casă colţul cu icoane, era încă mai bogat ca la Pavel. În centrul iconostasului era aşezată o icoană de dimensiuni mari, în care era reprezentată Sfânta Treime, aşa după cum o percep inochentiştii : Dumnezeu Tatăl în chip de bătrân, Dumnezeu Fiul – Iisus Hristos şi Dumnezeu Duhul Sfânt – părintele Inochentie. La masă în faţa mea, era aşezat un bătrânel care avea o barbă sură şi deasă. Am întrebat de Pavel, cine este acest bătrânel şi Pavel mi-a şoptit că : Aista-i moş Vasile, are 96 de ani şi este cel mai bătrân dintre fraţi. Despre moş Vasile am ai aflat, că acesta este iubit şi stimat de către toată frăţimea inochentistă şi că : i-a prins pe fraţii de mai înainte, care l-au văzut pe părintele Inochentie. Întrebând-ul pe bătrânul Vasile cum o mai duce? Acesta mi-a răspuns : Slavă lui Dumnezău pentru toati! Da tu cini eşti? Am avut o discuţie de vre-o zece minute cu bătrânul, în care am aflat amănunte interesante din viaţa bătrânului. Şi că este cel mai bătrân şi cel mai prost ( ştie bătrânul ce înseamnă smerenia! ), dintre românii-basarabeni inochentişti din Balta şi că toată viaţa a trăit singur[7], şi că fraţii îl ajută în toate şi că : O dat Dumnezău iarna asta omăt şi frig, însamnă că o să fie an bun! şi câte şi mai câte… Din discuţiile celor prezenţi la masă, am aflat pentru mine un lucru nou, că inochentiştii nici-o dată nu au acceptat să-i numească cineva inochentişti ci : Inochentari! Pavel : Părinţii noştri s-o numit inochentari şi nu inochentişti! De la început nu prea vedeam diferenţa între inochentişti şi inochentari., dacă dai un search pe google, despre inochentişti mai găseşti ceva materiale, despre inochentari însă nu gaseşti absolut nimic. Care-i totuşi până la urmă diferenţa dintre inochentişti şi inochentari? Răspuns la această întrebare am primit chiar de la ei - românii-moldoveni din Balta adepţi ai ieromonahului Inochentie. Intrând la o bătrânică în casă, de la care am luat ceva materiale documentare, aceasta după ce ne-a servit pe fiecare cu câte un ciai fierbinte din flori de tei, a adus din altă cameră o Scriptură veche. Această Sfântă Scriptură a fost editată în anul 1819, de filiala rusă a societateţii biblice britanice din Petersburg, tipărită în limba română cu caractere slavoneşti, cu binecuvântarea sinodului rus[8]. Bătrânica făcându-mi semn să vin mai aproape, deschise Scriptura la cartea proorocului Isaia ( cap. 34 vers.14 ) şi începu să citească în plină voce : Şi se vor întâmpina Dimonii cu Onochentaurii, şi vor striga unul către altul, acolo se vor odihni Onochentauri, că şi-au aflat lor odihnă[9], după care m-a întrebat : ai înţeles? La care i-am răspuns şi bătrânei şi mi-am răspuns şi mie : Am înţeles. Am înţeles – onochentaurii, adică inochentarii şi nici într-un caz denumirea enciclopedică oficială de inochentişti. Nu mă voi opri în detalii asupra acestei probleme, dar în privinţa citatelor biblice interpretate de inochentişti, acest caz trebuie luat spre cercetare într-un capitol aparte.[10]
5. Obiceiuri Inochentiste de Naşterea Domnului( continuare… )
Marşul pe care l-am săvârşit, colindând împreună cu Pavel, o bunicică parte a inochentiştilor – inochentarilor din Balta, a fost pentru mine ca o mană cerească, în cercetarea cazului, dar mai ales în formularea unei păreri personale obiective şi adevărate în privinţa acestor fraţi ai noştri români – moldoveni – inochentişti de peste Nistru. Dar mă întorc la noaptea în care am umblat cu colinda. La cele peste zece mese, la care am şezut, felurile de bucate care s-au servit au fost într-atât de gustoase, încât nici nu am observat, că de pe masă lipsea în exclusivitate, cel mai râvnit aliment din lume – carnea. Inochentiştii ( Inochentarii ) nu consumă carne, în afară de peşte şi băuturi spirtoase, în afară de vin. În cartea de învăţătură a inochentiştilor – Cartea Mărturisirii, în capitolul Despre carne şi rachiu aflăm : Multă sminteală este în lume în vremea de acum despre cei ci nu mănâncă carne şi nu beau rachiu, zicând că părintele Inochenti iau oprit. Adivărat că El numa au spus despre carne şi rachiu, cum că întru împărăţia lui Dumnezeu nu vor întra, dar pe nimini nau însărcinat că numai decât să îndeplinească.… Au nu ştiţi că sânteţi casa lui Dumnezeu şi Duhul lui Dumnezeu locuieşte întru voi? De va strica cineva casa lui Dumnezeu, strical-va pe acela Dumnezeu, căci casa lui Dumnezeu sfântă este, care sânteţi voi. ( 1 Cor. cap. 3 vers. 16-17 )[11] Dacă omul vede că carnea şi rachiu şi tutunu nu se primesc în biserica aceasta de piatră, apui mult mai tare nu se primesc în aceasta din lăuntrul nostru, că o strică şi-l va strica şi pe dânsul Dumnezeu.[12] Pe acestă temă ( în legătură cu renunţarea la carne, rachiu etc. ) am gasit un articol[13] scris de protoiereul Teodor Chirica – Despre hrană, nedreptatea inochentienilor, în care autorul încearcă să explice marea rătăcire a inochentienilor. Aşa sunt ei Inochentiştii, nu mânăncă carne şi nu beau rachiu. Din aceste considerente, mulţi îi cataloghează din start ca fiind nişte sectanţi ordinari. ( de exemplu : Martorii lui Iehova, Adventiştii de ziua a şaptea ) Există însă şi persoane care au o părere bună despre modul de viaţă pe care îl duc inochentiştii ( renunţarea la mâncărurile fabricate din carne, la consumul de rachiu etc.). O părere bună despre inochentişti şi despre modul lor de viaţă, o are arhiepiscopul Ioan ( Bereslavski ) - fondatorul şi conducătorul curentului sectar Biserica Ortodoxă a Maicii Domnului Puternice cunoscut şi sub denumirea de Centrul Maicii Domnului. Acesta în cartea sa Апостол огненного христианства ( Apostolul creştinismului înfocat ), descoperă cititorilor pe marele sfânt şi mucenic ortodox, de la începutul secolului XX, – ieromonahul Inochentie de la Balta. Iar pe următorii lui Inochentie, pe inochentari – numindu-i creştini înfocaţi, creştini adevăraţi, care întru totul se aseamnănă primilor creştini din epoca apostolică… O mare dragoste o manifestă inochentiştii – inochentarii, faţă de colinzile străvechi. Am observat acest lucru, când am intrat cu colinda în prima casă şi am cântat O ce veste minunată. Gospodinei din acea casă i s-au umplut ochii cu lacrimi de bucurie. Peste tot unde am fost, cei de-ai casei, cântau cu noi şi erau încântaţi şi nespus de bucuroşi de acest fapt. Pe lângă colindele tradiţionale, care se cântă de Naşterea Domnului Iisus Hristos, am auzit ceva nou – câteva colinde alcătuite de inochentişti ( inochentari ), de o frumuseţe rară, cântate melodios într-o limbă română curată ca lacrima… Am rămas într-atât de impresionat de aceste colinde, ceva extraordinar : cuvinte româneşti cântate pe linii melodice slave. Textul acestor colinde, mi l-am notat pe hârtie. Din punct de vedere teologic, aceste colinde sunt pur ortodoxe, vestesc naşterea minunată în Betleemul Iudeii din Fecioara Maria, a Domnului şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Ascultând cu atenţie o mare parte din colindele intonate de inochentişti, eram deja pregătit să scriu în caiet : colinde inochentiste-inochentare sută la sută ortodoxe. Din cele patru colinde, pe care am am avut ocazia să le audiez şi parţial să mi le notez în carnet, o colindă – cea mai reuşită şi ca text şi ca melodie, în încheierea acestei colinde în care textul este în totalitate ortodox, se mărturiseşte învăţătura de credinţă a inochentiştilor[14] şi anume mărturisirea celor doi fii ai lui Dumnezeu – Iisus Hristos şi Inochentie.Mărturisiri de felul acesta au început să apară încă în timpul vieţii ieromonahului Inochentie. Se ştie şi de unde ieşeau aceste mărturisiri : mărturisirile despre divinitatea părintelui Inochentie ieşeau din poporul simplu ( în mare parte români-moldoveni- basarabeni ) neştiutori de carte, dar iubitori de dreptate şi de adevăr.[15]
Acest popor vedea fariseismul, nedreptatea şi destrăbălarea cu care lucrau o mare parte a clerului din biserica ţaristă. La toate acestea sa mai adăugat un factor negativ : în timpul păstoririi arhiereului rus Serafim Ciciagov, în bisericile Basarabiei limba română practic dispăruse din oficierea serviciului divin. Vlădica Serafim Ciciagov.
Comments
Leave a Reply
