Alexei Mateevici, preotul şi proorocul limbii noastre, la 123 de ani de la naştere…
Situaţia preoţimii basarabene în timpul ocupaţiei sovietice din anii 1940 – 1941
În anul 1940, ca urmare a „Protocolului adiţional secret al Pactului Ribbentrop-Molotov”, Uniunea Sovietică, ignorând şi abrogând convenţiile şi tratatele semnate în perioada interbelică, a anexat prin forţa armelor, între 28 iunie şi 3 iulie, Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa. Autorităţilor sovietice nu le-a fost pe plac că în teritoriile anexate există o Biserică puternică, cu enoriaşi profund religioşi, care ar fi putut opune rezistenţă politiciilor de sovietizare. De aceea, imediat după ocupare a fost pus în mişcare întregul sistem de stat, care a acţionat pe toate căile posibile şi prin toate mijloacele întru distrugerea Bisericii Ortodoxe din Basarabia.
Unul din aspectele prioritare ale politicii anti bisericeşti promovate de regimul bolşevic a fost lupta împotriva slujitorilor altarului. Citeşte mai departe
Nicolae Grosu, magistru în teologie, fost profesor la Academia Teologică din Kiev
GROSU NICOLAE, profesor de teologie. Nascut in 1867, in Bujor, jud. Lapusna, decedat in d. 1944, in Romania.
Studii la Seminarul teologic din Chisinau (1879-1889) si la Academia teologica din Kiev (1889 – 1893), magistru in teologie la aceeasi Academie (1907). Profesor de Sfanta Scriptura la Seminarul teologic din Kiev (1895-1906), profesor suplinitor (1906) si titular (1907) de Omiletica, apoi de Istorie bisericeasca (din 1912 pana in 1917) la Academia din Kiev; profesor de Limbi romanice la “Institutul de limbi orientate apropiate” din Kiev (1919 – 1924), si concomitent profesor de Istoria Bizantului la Universitatea din Odessa (1919 – 1920); preot la catedrala Sf. Vladimir din Kiev, protopresbiter mitrofor; in timpul regimului sovietic a fost deportat la Arhanghelsk si in alte zone nord-siberiene.
Lucrari:
- Prea cuviosul Teodor Studitul. Viata si opera, Kiev, 1907 (teza de magistru);
- Activitatea predicatoriala a Sf. Ioan Gura de Aur, Tipuri istorice ale predicii bisericesti;
- Profesorul V. T. Pievnitki ca omilet: Predici funebre; Citeşte mai departe
Gheorghe Cunescu, preot, publicist (1914-1995)
CUNESCU GHEORGHE, preot, publicist
Nascut la 3 august 1914, în Susleni, jud. Orhei.
Studii la Seminarul teologic (1928 – 1936) şi la facultatea de teologie (1936-1940) din Chişinău.
Preot în Soldăneşti – Orhei (1942-1944), Pânăghia – Dolj (1945-1947), Ideciu de Jos-Mures (1948-1952), Luieriu-Mures (1953 -1971) şi Bucureşti (1972 – 1975),
Preocupat de reeditarea operei lui Gala Galaction;
Studii despre diverse personalităţi ale culturii româneşti.
Lucrări în volum:
• Gala Galaction. 0 lume nouă. Antologie şi studiu introductiv de…. Bucureşti, 1970, 288 p.;
• Gala Galaction. Prin ţară. Culegere, cuvânt introductiv, tabel bibliografic şi note de…, Bucureşti, 1975, 156 p.;
• Gala Galaction, Opinii literare. Ediţie de…. Bucureşti, 1979, 362 p.; Pe urmele lui Gala Galaction, Bucureşti, 1982, 270 p.;
• Gala Galaction. Mihai Eminescu. Ediţie, cuvânt înainte, note şi indice de …. laşi, 1987, 160 p.;
• Gala Galaction, Galaţi, 1989,486 p. Citeşte mai departe
Părintele Mina Dobzeu – “Am fost un misionar”
Multi alearga peste dealuri si vai ca sa gaseasca un duhovnic iscusit. Dar daca omul nu tine seama de povetele lui, e un “duhovnic de papura”. Asa ofteaza Parintele Mina de la Manastirea Sfintii Apostoli Petru si Pavel din Husi.
Parintele Arhimandrit Mina Dobzeu sta intr-o camera mica, pe care o umplu cu totul biblioteca si masa de scris, plina de foi si dosare. Peretii s-au impodobit de icoane. In coltul dinspre rasarit, sub icoana Mantuitorului arde mereu o candela, iar deasupra usii vegheaza icoana Invierii Mantuitorului, sculptata in lemn chiar de Parintele Mina. Ca a facut candva si o scoala de meserii. Dar l-a chemat Dumnezeu sa fie misionar in inchisorile comuniste.
Parintele Mina a fost jelit de multe ori inainte de ‘89 de credinciosi. Aceasta pentru ca din cand in cand mai disparea cateva luni. “Cica a murit Parintele Mina”, susoteau femeile cand nu-l vedeau la slujba. Dar Parintele Mina aparea din nou la biserica manastirii si lumea se linistea. Dupa 1989, lucrurile s-au limpezit: Parintele Mina fusese inchis de securisti de mai multe ori. Dumnezeu il chemase in alta parte sa raspandeasca cuvantul Lui. “Am trait o viata de misionar intr-o biserica calauzita de Duhul Sfant”, spune Parintele Mina. Citeşte mai departe
Iraclie Flocea, un mare duhovnic al Basarabiei interbelice
Dintre toate feţele bisericeşti care au slujit poporul român al Basarabiei în secolul XX (şi lista lor, mai ales pentru perioada interbelica, este uriaşă), parintele protosinghel Iraclie (Ion Flocea) este unul dintre cei mai vrednici.
Venit în Basarabia din Pojorâta Bucovinei, intră în frăţia monahală la mănăstirea Harjauca în 1920 şi de atunci şi pâna la moartea din 16 august 1964 (după chinurile suferite şi în Gulagul comunist, şi de la închiderea tuturor manastirilor Basarabiei în anii ’50-60 a secolului trecut) a stat neclintit pe drumul Mântuitorului. Viaţa şi opera acestui monah neobişnuit a fost readusa în centrul atentiei opiniei publice de cercetatoarea Nina Negru (vezi „La Noul Neamt, pe urmele egumenului Ieraclie Flocea” sau „Ieraclie Flocea, misionar ortodox, publicist şi traducător”), dar şi prin staruinta nepotului sau, Ştefan Strajeri, editorul ziarului „Curentul International” din SUA (care a multiplicat şi difuzat şi una din cele mai importante carti ale parintelui, „Mozaic literar”, apărută în perioada interbelică). Vrednic misionar şi catehizator, mare duhovnic, monah preacuvios şi excelent predicator, parintele Iraclie face parte din acei oameni care nu au învatat din carti slujirea lui Dumnezeu, ci din chemarea propriei inimi. Citeşte mai departe
Cuvioasa Agafia (Maranciuc) de la Cuşelăuca (1819-1873)
“Destăinuiţi Domnului jalea voastră şi el vă va hrăni!”
Cuvioasa Agafia, cum îi spun surorile de la Cuşelăuca, s-a născut în 1819 în satul Păsățel, în Moldova dintre Bug și Nistru în familia creştinilor Ioan şi Eudochia Maranciuc. Soţii Maranciuc duceau o viaţă creştinească deosebită şi mergeau des la locurile sfinte, avînd o evlavie aparte pentru sfinţii din Lavra Peşterilor din Kiev. Micuţa Agafia îşi ruga părinţii cu lacrimi în ochi să o ia cu ei la locurile sfinte din Kiev, dar părinţii, cunoscînd greutăţile drumurilor, lăsau copila acasă în grija celor apropiaţi. Trebuie să ţinem cont că, pe acele timpuri cea mai mare parte a pelerinajului se făcea pe jos şi un copil mic era o povara suplimentară pentru drumeţi.
Odată soţii Maranciuc au pornit spre Lavra Peşterilor lăsînd-o pe micuţa Agafia în supravegherea rudelor. Nu puteau şti de ce fapte minunate în ochii lui Dumnezeu este în stare un copil inima căruia s-a aprins de dorul de a se apropia de moaştelor sfinţilor de la Kiev. Citeşte mai departe
Alexandru V. Boldur (1886 – 1982) istoric şi jurist – cercetător de seamă a drepturilor istorice ale Basarabiei
Autorul volumului ISTORIA BASARABIEI
“Preocupat încă din tinereţe de soarta locurilor natale, al căror trecut l-am studiat din izvoare ruseşti, m-am decis în anul 1925, îndată ce am căpătat libertate de mişcare, să plec la Paris, pentru a întreprinde cercetări în problema drepturilor istorice ale Basarabiei ca parte integrantă a pământului românesc. Cu materialele pe care le aveam dinainte şi cu cele culese aici timp de doi ani din diverse arhive şi biblioteci, am publicat în 1927 volumul LA BESSARABIE ET LES RELATIONS RUSSO-ROUMANIES. La question bessarabien et le droit international”
Alexandru Boldur, născut pe 23 {sau 25} februarie 1886, la Chişinău, decedat pe 18 octombrie 1982, la Bucureşti, a fost un istoric şi jurist; cercetător de seamă a drepturilor istorice ale Basarabiei.
Mama sa era coborâtoare de la Mihalcea Hâncu, boier rebel de la sfârşitul secolului al XVII-lea.
La vârsta de 11 ani a fost dat la “Şcoala spirituală” (eparhială) din Chişinău, după care a intrat elev la Seminarul Teologic din acelaşi oraş pe care la absolvit în 1906. În acelaşi an s-a înscris la Facultatea de Drept a Universităţii din Sankt Petersburg, pe care a abslvit-o în 1910, susţinut fiind cu o bursă de boierul basarabean E. Râşcanu, din Bălţi. Citeşte mai departe
Nicolae Popovschi – Amintri despre tatăl său, preotul Alexandru Popovschi
S-a născut în familia preotului Ioan Popovschi, paroh la biserica de piatră din s. Visterniceni (Chişinău).
În vara anului 1856, Chişinăul şi satele apropiate erau bântuite de holeră. Boală care l-a răpus de timpuriu pe bunicul meu, preotul Ioan Popovschi.
La moartea bunicului tata era în „otdelenia” (secţia) mijlocie a seminarului. Când a venit la arhiereul Irinarh, împreună cu mamă-sa, văduva Zoiţa, născută Macovei, să ceară ca „poporul” (parohia) să fie înscris după dânsul. Atunci Preasfinţitul i-a zis: „ce ţii atâta la oalele vechi?! Isprăveşte învăţătura, şi n-ai grijă, îţi voi da alt „popor”, mult mai bun decât acesta!”…
S-a opus însă cu toată tăria bunica mea, care a adus arhiereului o scrisoare de la moşierul satului boierul Constantin Râşcanu, care scria: „Mult Preasfinţite Stăpâne! Prea Milostive Arhipăstor! La moşia mea în satul V. Ce se găseşte în ţinutul C., Protoiereul de la biserica acelui sat, Ioan, la 23 iunie trecut a murit de epidemia holerei. Cinstind amintirea acestui bun păstor al bisericii, care aproape 18 ani a slujit în acest „popor” şi în curgerea acestor ani a dovedit adevărată râvnă pentru împodobirea lăcaşului lui Dumnezeu – prin aceea că dânsul m-a ajutat, prin cuvântul său, la refacerea bisericii, după puternicul cutremur ce a avut loc, la construirea iconostasului şi a veşmântăriei, Citeşte mai departe
Părintele Anastasie Neaga, preot (1808-1885)
Părintele Anastasie Neaga, preot (1808-1885)
Un om bun la inimă, liniştit, omenos, cu simţul umorului, compătimitor şi milostiv
Părintele Anastasie Neaga, străbunicul preotului poet Alexie Mateevici, s-a născut în anul 1808, pe când Basarabia era sub jugul turcesc.
Anastasie Neaga fiul preotului Ioan Neaga preot în comuna Sângera (Chişinău), îşi începe cariera „cu pana de gâscă” , îndeplinind funcţia de funcţionar la Direcţia Regională Chişinău. Apoi soarta l-a apropiat de arhiereul Dimitrie (Sulima), care de l-a început l-a numit temporar diacon la biserica „Sf. Gheorghe” din Chişinău, pentru ca mai apoi, în 1837, să fie hirotonit preot şi trimis să păstorească în Răzeni, judeţul Chişinău.
Întreaga viaţă a părintelui Anastasie Neaga, se desfăşura într-un mod cu totul patriarhal.
În Răzeni s-a manifestat ca preot exemplar, familist şi gospodar mode pentru toţi creştinii din parohia sa. Era considerat un om avut de către cei din jur, însă niciodată nu avea bani lichizi. Citeşte mai departe
