Petre Gheroghian, preot, poet, prozator, fotograf, apicultor (1886-1947)

April 17, 2008 · Posted in EI S-AU NĂSCUT ÎNTRE PRUT ŞI NISTRU

Petre Gheroghian, preot, poet, prozator, fotograf, apicultor (1886-1947)

Primul fotograf al Mişcării Naţionale din Basarabia. (Iurie Colesnic)

Petre Gheorghian, anul 1935.

S-a născut în oraşul Orhei la 26 martie 1886 din părinţi români. Din 1908 până în 1910, şi-a făcut studiile la Seminarul Teologic din Chişinău.

A fost coleg de seminar şi prieten bun al tânărului poet Alexei Mateevici, căruia i-a dedicat şi o poezie, tipărită în revista „Viaţa Basarabiei” (1932, nr.5).

Fiind încă elev la seminar, în timpul ocupaţiei ţariste, a făcut parte dintr-o grupare moldovenească. Împreună cu Constantin Popescu, Grigore Constantinescu, apoi împreună cu colegii săi, Al. Mateevici, Th. Inculeţ, I.Inculeţ, M.Madan, Pan Halippa, Mihai Vântu, Nicolae Popovschi, Vasile Hartia şi alţii, colaborează la ziarul Basarabia (1906-1907).

Începând cu anul 1908, a colaborat la revista Luminătorul, căci alte publicaţii în limba română nu se editau.

În 1910 este numit paroh în satul Prajila ( Pravila ) din jud. Soroca, unde desfăşoară o intensă activitate culturală, organizând coruri populare şi şezători. Continuă colaborarea cu Luminătorul.

Înainte de Unire, ia contact cu Onisifor Ghibu şi colaborează la revista România nouă.

După Unire, începând cu anul 1921, a urmat cursurile Facultăţii de Drept din Iaşi, unde şi-a luat licenţa în 1925.

Din anul 1932, a deţinut postul de controlor referent în Consistoriul Episcopal al Episcopiei Hotinului. Apreciat de forurile bisericeşti, face parte din diferite delegaţii.

În anul 1936, a fost pensionat din cauza unor tensiuni în relaţiile cu superiorii. Se dedică albinăritului, prozei de inspiraţie creştină, artei fotografice şi recapitulează „poetic” momentele trăite.

S-a trecut din viaţă în anul 1947, în timpul celui de al doilea refugiu la Buziaş, unde îşi deschise un atelier fotografic şi unde şi-a scris ultima carte rămasă în manuscris : „Manual pentru fotografii amatori”.

A fost înmormântat în Buziaş departe de locurile natale. Această stare de exilat în propria ţară l-a umilit nespus. Are mai multe poezii scrise în această dramatică perioadă. O mare durere în suflet, un dor adânc de scumpa sa Basarabie, l-a dominat până în ultima clipă a vieţii :

Ca o frunză desprinsă prin locuri străine,

Departe de vatra şi scumpul pământ,

Tu eşti aruncată de soartă cu mine;

Nu ştim unde-un loc vom găsi de mormânt.

(Fragment din poezia Toamna, Buziaş, iulie 1947)

Dar în suflet mai tânjeşte

Dor de casă părăsită

Şi de zumzetul stupinei

În grădina înflorită.

Dor de muncă roditoare,

Dor de oamenii blajini

Şi de inimi iubitoare,